Sus pe dealul căpăţânii
pe Golgota suferea,
Prinţul cerului, a lumii,
între doi tâlhari murea.
Trei cruci au fost ridicate
ţintuind trei osândiţi,
lumii-ntregi să se arate
că cei răi sunt pedepsiţi.
Toţi încep să îl hulească
şi preoţi şi cărturari
vor să îl batjocorească
c-a ajuns între tâlhari.
-„Mântuieşte-te pe Tine”
îi strigau marii preoţi
-„să nu rămâi de ruşine
hai coboară dacă poţi”.
Dar Hristos venit din ceruri
El şi Om şi Dumnezeu,
A ramas mereu de-apururi
Sfânt în caracterul Său.
Chiar acolo, sus pe cruce,
când în chinuri mari murea…
mântuire El aduse…
pentru cel din dreapta Sa.
-„Azi vei fi cu mine-n slavă”,
spuse El către tâlhar
-„Ai crezut fără zăbavă
Mântuire ai în dar”.
Ştia cine este-n Sine,
n-a răspuns celor din jur
S-a rugat pentru oricine
care-I stătea împrejur.
-„Iartă-i pe aceştea Tată
ei nu ştiu acum ce fac,
Am venit în lume iată
Cu Tine să îi împac”
Împărat măreţ şi Rege
El Isus, El Dumnezeu
a putut în Sine alege
Să poarte păcatul meu
Omenirea e salvată,
Jertfă Sfântă El S-a dat
Şi oricine crede, iată:
de păcat este iertat.
Slavă lui Hristos mărire
El pe Sine s-a jertfit
Şi prin Jertfa din iubire
daca crezi esti mântuit.
Amin
Zalau, 10 aprilie 2012