Categorii
poezii

Zilele-s din urmă


Zilele-s din urmă când se vede-n zare
O bornă de marcare a marelui final,
Conştientizăm uimiţi, încet fiecare
Că timpul de sfârşit e tot mai real!

Dragostea-i din ce în ce mai rece,
Puterea de jertfire aproape că s-a dus.
Moda în biserici timpul îşi petrece,
Iar priviri furişe multe au de spus.

Dragostea de sine e la loc de cinste
Iar mândrii deşarte faţa şi-o arată,
În multe familii dezbinare este,
Ură, răzvrătire şi un duh de ceartă.

În lume desfrâul curge ca şi apa,
De la cel din urmă până la-mpărat,
Om de rând sau cleric, muncitor sau papă
Din acest flagel e zilnic adăpat.

Sute de canale, au pătruns prin case
E nelegiuire ca-n vremea lui Lot,
Unii poate ar vrea de rele să se lase,
Dar robiţi de ele, cad înfrânţi, nu pot.

O singură SALVARE mai este pentru lume
Sângele ce curge încă pentru noi,
JERTFA LUI HRISTOS, care a venit anume
Să spele păcatul ce curge şuvoi.

Astăzi este timpul întoarcerii degrabă
Către Dumnezeu ce toate le-a creat,
Căci sfârşitul vine fără de zăbavă,
Cine nu se-ntoarce, MURI-VA în PĂCAT!

Seara se coboară lin în lumea noastră,
Vremurile aleargă către un final…
Când schimbari majore pe planeta albastră
Dovedi-vor lumii, că Domnul e real!

Amin
Zalau 17 mai 2012

Categorii
poezii

Trezeste-te omenire!


Pământul în horă pluteşte-n abis,
În dans zgomotos, iral, indecis.
Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea,
Putere, căldură s-adune din ea.

Furtuni, uragane acum se înteţesc,
Dezastrele lumii ades ne vorbesc.
Mai marii lumii la tainice mese,
Urzesc ţesătura si uite-o cum iese!

Ce este sfânt a fost pervertit,
Adevarul suprem de rău e vorbit
Închinarea o formă goală a ajuns,
Omul teluric de rău e pătruns.

Urâciunea pustiirii se-ntinde mereu
Omul slab, păcătos, se vrea Dumnezeu
Aidoma Sodomei ajuns-am şi noi
Pacatul se-ntinde, desfrâu-i în toi.

Nadejdea se pune în oameni ce pier
Că prea adesea se uită de cer!
Mândrii desarte se ridică în van
Si râde în barbă vicleanul satan.

Păcatul se apropie acum de apogeu
Trezeşte-te omenire! Există Dumnezeu!
Iar dacă sfârşitul încă nu a venit
Mai sunt mijlocitori ce au stăruit.

 

Zalau, 23 o3 2012

Categorii
poezii

Bate iarna tare-n geamul lumii


Bate iarna tare-n geamul lumii,
Vine să aducă frig şi ger
Bate iarna s-amintească humii
Că se apropie-mplinirea vremii
Ca Isus să se arate sus pe cer!

Semnele sfârşitului se arată,
Bate iarna-n geam stăruitor,
Doamne ce o să mă fac? Că iată
Ninge peste tot… şi-s supărată
Viscolul e înfricoşător!

Se aştern troiene peste lume
Ce se mişcă-n dans ameţitor,
Brazda necredinţei,groase brume
Se aştern… în oameni lasă anume
Numai frig, durere şi adânci fiori.

Bate crivăţ şi furtună prin biserici,
S-au răcit a dragostei văpăi…
Bunătatea a îngheţat şi între clerici
Căci au aţipit oameni puternici,
Iarna se aşterne-ncet pe munţi şi văi.

Tu creştin cu dragostea răcită
Prins în aţipirea ce duce la îngheţ
Iarna care este-n lume te incită?
Azi îţi spun: alungă astă ispită,
Pentru tine s-a plătit un mare preţ!

Se-mplineşte-n grabă mare apocalipsa,
Filă după filă, iată se-mplineşte!
Sfinţii vor pleca curând acasă
Domnul vine după a Sa aleasă
O creştine drag, în grabă te trezeşte!

amin
16 Ianuarie 2012

Categorii
poezii

Vine Domnul!


Vine Domnul! vine, este seară
Timpul lumii e la asfinţit…
Câinii scheaună pe-afară,
Te întreb creştine: Tu eşti pregătit?

Oştile cereşti încet se-adună,
Pregătite de măreţ eveniment.
Pe pământ, cutremure, furtună,
Prevestesc sfârşitu-n chip strident.

Oamenii politici stau la mese
Căutând o rezolvare cu efect,
Cel viclean în umbră planuri ţese
Sunt vizaţi cei sfinţi în mod direct.

Capii de religii, cei puternici
Alianţe fac pentru ecumenism,
Nu se-ntreabă de sunt vrednici
Sau duc omenirea către păgânism.

Se trag sfori de către „marii” zilei
Buncăre se fac pentru bogaţi
Rar se mai zăreşte sentimentul milei
Dar se spune că: „noi suntem fraţi!”

Vine Domnul! vine cum vestise,
Sfinţii îl aşteaptă arzând de dor
Se-mplinesc cuvinte sfinte scrise
Şi… se pregăteşte-al Său popor.

amin
Zalau 28 sept. 2011

Am scris această poezie, cu gândul la Domnul meu drag şi la revenirea Lui.

Categorii
poezii

La ceas de seară


E seară peste lume,
e seară-n univers
mă uit cu grijă-anume
privesc al vremii mers.

În tinda casei mele
se-aprinse o lumină,
pământu-i plin de rele
sfârşitul o să vină.

Opaiţul din casă
se leagănă uşor,
o lacrimă se lasă
şi curge-ncetişor…

Cei sfinţi se-adună-n taină
puţini, tot mai puţini
căci pământeasca haină
i-a prins pe mulţi creştini.

Tiptil coboară umbre
se-aşează în tăcere,
privelişti tot mai sumbre
se-arată la vedere.

De veghe-n posturi grele
puţini au mai rămas,
se sting în ceruri stele
E cel din urmă ceas.

Categorii
poezii

Îmi plâng castanii la fereastră…


Îmi plâng castanii la fereastră,
iar luna s-a ascuns o vreme
cu strălucirea ei măiastră
în întuneric! Omenirea geme!

E vânt, cad frunzele de-avalma
iar gingaşe, petalele de flori
s-au strâns… că parcă vine iarna,
Şi cerul s-a întunecat de nori!

Mai latră câte-un căine zgribulit
sub straşina ce picură într-una,
parcă întreg pământu-i amorţit
acum când se dezlănţuie furtuna.

Şi cine să mai ducă Sfânt Mesaj
când noaptea e stăpână pe pământ?
Iar pasul e îngreunat de mult bagaj…
Să ia aminte cel care e sfânt!

Categorii
poezii

Se apropie sfârşitul…

dezastre

Pe un tărâm creat pentru a fi Eden,
Grădina Domnului înmiresmată…
Veni atâta rătăcire, ură şi blestem
Pentru un Om, creat a fi suprem
Când de păcat fiinţa i-a fost subjugată.

Şi au trecut milenii peste Terra…
Cu-ncărcătura lor de ură şi păcat,
Mii de generaţii colindat-au sfera,
Sorbind păcat… au căutat himera
Neascultând pe Dumnezeu, s-au înşelat.

Dar a venit aicea jos în lume,
Chiar Fiul Dumnezeului Preasfânt
Să moară pentru omenire anume,
Şi oricine va crede-n Sfântu-I Nume
Să fie mântuit pe acest pământ!

Sunt două mii de ani de când se strigă
Că vine-o zi când tot se va sfârşii,
Obscurul ce domneşte pare să împingă
La dezbinare, încleştarea s-o încingă
Dar cine. cine oare s-o trezi?

Că semnele ce fost-au profeţite-n vreme,
Cu exactitate de secundă se-mplinesc
Cuprinsă de seisme şi dezastre geme
Planeta, zvârcolindu-se cumplit se teme
Că pentru ea orice speranţe se sfârşesc!

A început sfârşitul pentru omenire
Azi toţi privim al vremilor apus,
Căci toate semnele ne dau de ştire
Că se apropie sublima întâlnire…
A celor credincioşi cu Regele Isus

amin

Categorii
poezii

La uşa timpului

Norul provocat de explozia nucleară asupra oraşului Nagasaki, la 9 aug. 1945

A fost o Hiroshima… Nagasaki…
Explozii nucleare le-au şters de pe pământ,
Dar parcă, aşa ca astăzi niciodată,
N-a fost planeta zguduită, sfârtecată…
Revolte, cutremure, tsunamii vin pe rând.

Japonia din nou e clătinată în urgie,
Tsunami, valul îl ridică către cer,
Un val seismic ce aduce nimicire
Oameni şi case sortite-s spre pieire
În disperare, ajutor toţi cer.

Axa pământului a fost mutată,
Iar ziua, cu microsecunde s-a scurtat
Trăirea-i mai intensă ca şi altădată
Omenirea-ntreagă este speriată
De tot ce în Japonia s-a întâmplat.

Revolta-n Libia este devastatoare,
Gaddafii ţine de putere, ucigand!
Aliaţilor… de populaţie le pasă,
Lansează raiduri aeriene, nu se lasă,
Iar miza e mai mare ca oricand!

Un lucru este cert, e sigur însă
Că semnele Scripturii se-mplinesc
Cataclisme, se întâmplă-n masă…
Planuri tăinuite, din adânc încep să iasă,
Cutremure devastatoare, uragane se ivesc.

La uşi e Fiul Tatălui din ceruri,
Lucrurile profeţite se-mplinesc.
Sfârşitul se arată-n buza zării,
Răspunde astăzi cerului, strigării!
Întoarce-te la Dumnezeul cel ceresc!