Mergând prin ochii credinţei pe drum de stele, mă avânt spre infinit căutând contopirea cu Lumina Divină. Dar deodată simt ceva ce trage de mine strigând, -Hei unde mergi aşa grăbită, pe mine cui mă laşi? Mă uit nedumerită şi ce crezi? Este firea cea veche, care pironită in cuie se zbate vârtos şi nu vrea să moară. Încercând să mă înduioşeze, geme mereu. Un dor de nestăvilit mă împinge în faţă spre Lumina ce curge de sus inundându-mi fiinţa. O pace deplină mă umple iar duhul îmi umblă pe cărări de har spre Dumnezeu Ţâşnesc zeci de izvoare din sufletul meu. Plutesc pe unda Duhului Sfânt, înot purtată de curenţii apei divine afundându-mă tot mai mult în lumina deplină. Ce minunat este in prezenţa Ta Tată! Ţine-mă cu braţ puternic şi păzeşte-mă de orice pornire rebelă!
Curge apa dintre munti fuge spre câmpie Trece peste bolovani dar ramâne vie Multe ocoleste-n cale apa cea zglobie Ca sa adape pe-nsetat, de folos sa fie.
Ca si apa dintre munti ce se da pe sine Tot asa sa fii si tu suflete crestine. Ochii-n ochii lui Isus aţintiţi să-ţi fie Să te dai de-a-ntregul Lui pentru veşnicie.
Când Isus s-a daruit pentru omenire Cate Tatal si-a întors blânda Lui privire Si s-a încrezut deplin doar în Dumnezeu A trăit curat şi sfânt după planul Său.
Dăruirea îţi aduce cel mai mare dar Eşti învăluit deplin în cerescul har Curg în tine ape vii de la sfântul tron Ce ţâşnesc din tine iar până în sion.
Dumnezeu te vrea întreg, cu inima toata Ca din viata ta crestine lauda sa-si scoata Daruieste-te deplin ca Isus sa poata Sa te faca sfânt, amin!Pentru viaţa toata!
Doresc să urc pe treptele de har Să Te cunosc mai bine sfinte Tată Să nu-mi mai treacă zilele-n zadar Ci să alerg spre Tine, Veşnic Far! Ca inima să-mi fie mai curată.
Să mă asemăn pe deplin cu Tine, Mă scapă de pornirile-mi rebele Şi fă ce vrei acum din mine Să nu-ţi aduc ocară şi ruşine Că numai Tu mă poţi scăpa de rele.
Ajută-mă ca în nestinsă rugăciune Să ard de dor după a Ta prezenţă, Ca să mă scapi de orice-ntinăciune Şi despărţită de ce este-n lume Să te ador mereu cu reverenţă.
Mie sete să mă adâncesc în Tine, Să sorb din apa limpede curată Care din cer în inima mea vine Purtându-mă acolo-n slăvi divine C-o bucurie încă ne-gustată.
Te doresc cu-ntreaga mea fiinţă Cum nu Te-am mai dorit nicicând, O Dumnezeul meu! De este cu putinţă Transformă pe deplin a mea fiinţă, Ca rob ascultător să-Ţi fie orice gând.
Marii oameni, cei iubiţi de Dumnezeu, Au plătit un preţ, de multe ori cu sânge. Sfinţii au rămas de neclintit la greu Chiar bătuţi fiind şi plini de sânge!
Daniel un înţelept de neam ales, S-a rugat, neascultând a omului poruncă, A plătit un mare preţ, c-a înţeles, Jertfa doar, arată dragostea adâncă.
David a postit şi-a plâns cu amar Când vrăşmaşul său a fost ucis, Trăia în Vechiul Legământ, nu era-n Har Dar de unsul Domnului nu s-a atins.
Hotarâţi şi tari au fost cei trei Ce aruncaţi au fost în vâlvătaie, Erau tineri, în credinţă fost-au grei Nu s-au înfricat de-a focului văpaie!
Pentru a-şi păstra sfinţenia intactă, Iosif de păcat fugi, plătind cu închisoare. Era tânar, rob vândut, cu inima curată, Suferii ocara, credinţa i-a fost mare!
Ieremia a plătit şi el un mare preţ, Cu ochi-n lacrimi străbătea sfânta cetate. In nămol, în lanţuri,în groapă fost-a prizonier, Suferit-a foame, dispreţ şi nedreptate.
***
Fapte de apostoli se mai scriu şi astăzi, Mai sunt oameni dedicaţi lui Dumnezeu Ei sunt gata de slujire când îi cauţi Nu dau înapoi atunci când este greu.
În Tine Doamne vreau să fiu În orice zi şi mort şi viu Aripi să am, să zbor să cânt, Asemeni Ţie în faptă şi cuvânt. Să am candela aprinsă, brâu să am, Să nu mai fiu asemeni lui Adam Încleştat în hăţurile firii… Şi frământat de gândul răzvrătirii. Să nu mai gem în acest trup de lut, Ci liber să mă afund în absolut! Să sorb, să beau, să mă desfăt mereu… În Tine, minunatul Dumnezeu! Aş vrea să fiu desăvârşit curat, Şi dezlegat de orişice păcat… Să trăiesc doar în prezenţa Ta Asta să fie desfătarea mea! Am o rugăminte Domnul meu, Să mă păstrezi alăturea mereu Iar de voi vrea cândva să plec În apele amare să mă-înec Adu-mi aminte Doamne bun Cât bine mi-ai făcut pe drum. Pe mâna Ta mă las de acum Să faci din mine un rob bun, Veşnic eşti! Stăpân Divin! Te ador o Doamne şi smerit Mă-nchin!
Amin Zalau, ian 2011 Câteva năzuinţe adresate Dumnezeului meu în formă de vers.
