Categorii
poezii

In vale la Cherit

Cand scos esti de pe scena lumii
Si asezat in vale la Cherit,
Cand zguduit e tot launtrul humii
Cand este timpul ca sa fii zdrobit

Cand corbii doar iti ies in cale
In jur totu-i uscat de neinchipuit,
Cand singur parasit te simti in vale
Te increde in Dumnezeu si fii de neclintit.

O foamete cumplita de va fi în tara
Si o seceta cum nu s-a pomenit,
In orice dimineata si in orice seara,
Tu  hrană vei primi in vale la Cherit.

Ca insusi Dumnezeu Cel vesnic
Trimite corbii Sai sa iti slujeasca
Nu te ingrijora acolo de nimic
El iti zdrobeste numai firea pamanteasca.

Nu este slujitor pe care Domnul
Sa poata in lucrare să il foloseasca
Sa-l faca sa se asemene cu cerul
Fara ca în vale la Cherit sa poposeasca.

In seceta si in pustiu de unul singur,
Acolo unde Tatal te-a ascuns
Te vei convinge-n modul cel mai sigur
Că  Dumnezeu, iti este de ajuns!

Greta Andreica
28 01 2015

 

Categorii
poezii

Să nu te doară niciodată


Să nu te doară niciodată
Ocara dusă cu folos,
Ca vei primi în cer răsplată
Din mâna sfântă a lui Hristos.

Să nu îti pese de oferta
ce ti-o întinde un viclean,
Că vorba mea azi este certă
În spate este chiar Satan!

Să nu te apese amenintarea
De care eşti înconjurat,
Că-n ea testată-ti e rabdarea
De câtre Marele Împărat.

Să nu te-ncânte niciodată
Cuvintele celui mieros,
Că nu-i real ce îţi arată
El umblă după al său folos.

Să nu te plângi de spinii care
Te-nţeapă adesea nemilos,
Chiar sângele când curge vale
Priveşte ţintă la Hristos.

Când spinii îi intrau în carne
El totul a răbdat tăcând,
Căci inima părea că-i arde
Având salvarea ta în gând.

Deci rabdă orişice durere
De dragul lui Isus Hristos,
Că într-o zi la înviere
Răbdarea fiţi-va de folos.

Să nu-ţi doreşti nimic din lume
Că toate trec ca fumu-n vânt,
Nu te ţinea de râs şi glume,
Ci luptă să devii mai sfânt!

Amin
Zalau, 13 iulie 2012

Categorii
poezii

Dedicare


Omul dedicat lui Dumnezeu
este pe de-a-ntregul devotat,
toată mintea, trupul, duhul său,
tot ce este, întregul eu…
e deplin lui Dumnezeu predat.

Este om al rugăciunilor fierbinţi,
stă de vorbă-n Duh cu Dumnezeu,
n-are alte pasiuni, alte dorinţi…
părtăşie are cu cei sfinţi
caută să crească-n duh mereu.

El în nici un greu nu-abdică
chiar de are multe suferinţi,
merge înainte fără frică
către cer privirea şi-o ridică
că acesta-i drumul pentru sfinţi!

Teamă pentru viaţa sa nu are,
ştie că e-n mâna Celui Sfânt!
Iar credinţa-n Dumnezeu e mare,
în neprihănirea lui se ţine tare
şi urmează al Domnului Cuvânt.

zalau sept 2011

Categorii
poezii

Menirea ta-i sa cresti mereu

O salcie plantata langa apa
Intinde  radacinile in jos,
De acolo se hraneste se adapa
sa creasca mare si maestuos.

Cand o privesti de dimineata
Cum flutura cu crengile in vant…
Frunzele-i intinse ca pe ata,
Se leagana mirfic spre pamant.

E delicata, inalta si frumoasa,
E borna de hotar pe mal de apa!
Infipta adanc se unduie duioasa,
Tine malul cand suvoaiele il sapa.

Asemeni salciei ce delicata este
Ai fost mereu fragila, simtitoare,
Te-ai calit, trecand prin multe teste,
Prin har ramas-ai in picioare!

Trecut-ai teste dure si devreme…
Dar Dumnezeu te-a uns de sus cu Har
Din salcia care parea plapanda-n vreme
Trecuta prin cuptoare, azi esti far!

Tu nu uita aleasa esti de Tatal
In jurul tau sa semeni bucurie
Puterea sa ti-o tragi din-Naltul
Eternul Dumnezeu din vesnicie!

Nu este om, fiinta aici pe Terra
Sa poata a te desparte de Hristos,
Lupta, dute-nainte si fii tare!
Lucrand sa aduci roada cu folos.

Ca Dumnezeu turnat-a in tine daruri,
Cu Duh te-a uns sa fii biruitoare
Deci nu uita, prin orisicate valuri
El te va tine pururi in picioare!

Asculta soapta Duhului in vreme,
Te va-nvata cum sa traiesti frumos
Sa nu te preocupe lucruri efemere,
Sa lupti mereu sa te asemeni cu Hristos.

„Ficei mele iubite, Ioana”

amin 03-05 iulie 2010