Categorii
Fără categorie poezii

Şopteşte vântul


În adierea vântului blajină
de sus din cerul străveziu,
coboară snopii de lumină
şoptindu-mi că e seară şi-i târziu.

Tresar la şoapta ca un şipot
ce-mi mângâie urechea-n zbor,
apoi ascult al apei ropot
şi plâng sclipirile ce mor.

Coboară înserarea pe cărare
se furişază-n inimă domol,
se isprăveşte o ultimă lucrare
iar greieri îşi cântă trilul lor.

Mai pâlpâie lumina la fereastră
iar paşi-mi rătăcesc pe aleii
tresare floarea cea din glastră
iar vântu-mprăştie miros de tei.

Spre casă pasu-mi şovăielnic
se-ndreaptă că e seară pe pământ,
o, Doamne, ai adus un timp prielnic
mă-nfior! Cât eşti de sfânt!

Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013

Categorii
poezii

Urcuş

Pornit-am pe un drum, pe-o carare spre cer,
Poverile-s multe si merg catinel.
Dureri ma apasa si drumul e greu,
Lovituri primesc, mereu si mereu.

Dar… urc tot mereu, urc spre Hristos,
Doar El imi e tinta pe drumul pietros.
Mai lupt sa iubesc, sa iert si sa sper,
Sa leg iute rana, putere sa cer.

Lovit de voi fi iar si iar nemilos…
Eu stau in genunchi, m-ajuta Hristos!

Vad prin credinta Raiul iubit,
Visat, asteptat, o… cat de dorit!
Cu zidul de iaspis, topaz si iacint,
Cetatea de aur smarald, margarit…

Doresc ca sa intru in cetatea de sus
Dar am pe pamant o lupta de dus,
Cu ochii atintiti spre rasplata mereu
Sper, lupt si rabd cand e greu.

E vremea din urma si e pe sfarsit
Satan ragneste, razboiul e cumplit!
Intre sfinti pune vrajba fara temei
Si ei se ranesc cu vorbe-ntre ei.

Trezire! Strig astazi prin vers!
Scutura-n graba tarana din mers,
Lasa mandria, iutimea si somnul,
Porneste la lupta, inainte cu Domnul!
Nu te uita la bani, la placere,
Te pleaca in genunchi si cere putere.

Smerenie-ti cere Domnul crestine,
Lepadare de lume si sine.
Chiar de e urcusul istovitor
Zdreliti de suntem si toate ne dor,
Noi mergem inainte spre Raiul dorit
Isus ne e sprijin necontenit.

Te scoala in graba si crucea ti-o ia,
Taras de urca-vei, tu nu renunta!
Nu-i vremea acuma de cumpanit,
Ca vine in graba al nostru sfarsit.

Relatii, bani si prieteni, nu te-or putea ajuta
Zadarnic vei cere mila cuiva.
Dezamagit de tine si de toate vei fi,
Tot ce-ai avut, la nimic nu-ti va folosi.
Trezeste-te-n graba si urca voios
La capat de drum te asteapta… Hristos!

amin
Viata de credinta ar trebui sa fie un urcus continuu, din statura de prunc in Hristos pana se ajunge la statura de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Ce maret har! Doamne ajuta-ne!

Categorii
poezii

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”
( Isaia 5:11-22, 6:1-8 )

-„Vai de voi! ”
Spunea În vremea sa Isaia
Cu sufletul cuprins de întristare,
-„Vai de voi ce pierdeti noaptea
Înfierbântati de bautură tare!”
-„Vai de voi care va credeţi tari
Cand este vorba de vin si de pahar!”
Vai de cei ce numesc binele rău,
şi răul bine
Ei vor rămâne de ruşine!
-„Vai de voi!
Cari numiţi lumina întuneric
Iar întunericul lumină
-Vai de voi, vă credeţi fără vină!
-Vai de voi!
Cari trageti dupa voi nelegiuire
Cu funia minciunii, în groapa de pieire”

***

Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla
Poporul era rău si inima-şi strica.

***

Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt
Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ
Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau
Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau
Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau
Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau:
„-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat!
Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!”
-„Întreg pământul este plin de mărirea Lui!
În veci de veci să crească Slava LUI!”
Uşiorii uşii toti se zguduiau
Când serafimii-n măreţia lor vorbeau
Casa s-a umplut de fum…
Imaginea era infricosatoare acum.

***

Isaia cuprins de frică
A început atuncea a striga:
„VAI DE MINE! Ca si eu sunt „nimica”
Am buze necurate, un om sunt, păcătos!
Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!”
Dar…
Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins
Păcatul fu îndata ispăsit…
Nelegiuirea dusă în abis
Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar
Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har

***

Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei,
Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!

***

Uşor este in viaţă a spune
„Vai de voi!”
A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi,
Dar… când Domnu-ţi stă în faţă,
Vazandu-I maretia bine
Cu spaimă în privire, mai poţi să spui,
Doar… „VAI DE MINE!”

AMIN
Cititorule mediteaza bine la aceste lucruri si nu uita cum judeci asa vei fi judecat ! Iti doresc multa maturitate in gandire.

Categorii
poezii

Viata-n Vechiul Legamant


De esti in vechiul legamant, asculta,
Esti sus sau jos dupa imprejurare
Azi esti pe munte, ai tarie multa,
Insa cand cineva te ataca si insulta,
Te razvratesti, inima nu te-ajuta
Pacatul iar te-a subjugat, nu ai scapare!

In vechiul legamant,Duhul era ca o haina
In care omul era infasurat si imbracat
Duhul nu era-n om, asta era o taina!
Cand se pacatuia, cadea aceasta haina
Aceasta stralucire trecatoare, „faima”
Se stingea, omul era teluric, dezbracat!

Moise a avut aceasta stralucire trecatoare
Cand sus pe munte cu Dumnezeu se intalnea
In fata nu-l putea-i privi, ca era sclipitoare
Se oglindea pe ea a Domnului splendoare!
Iar el purta mahrama, s-acopere acea grandoare,
Cum zilele treceau… stralucirea se stingea.

Gandeste azi in care legamant traiesti?
Ca de pacatuiesti MEREU, si-ti ceri iertare
Si azi… sub vechiul legamant tu esti
Te uita bine la urma, in vale…cum pasesti?
Viata ta, in biruinta o traiesti?
De nu-i asa, surpriza iti va fi mare!

amin. 27 iun 2010

Categorii
eseu

Noapte şi zi

zbor... eliberator

Noapte şi zi peste mine
Se scurge…
Ca ieri, astăzi trece…
Înspre mâine-oi pleca
Doar seva mă ţine
Adulmec în vreme
Din nu înspre da încerc a zbura
Şi soare şi frunze
Îmi cântă-n ureche
Destinul încearc acum a forţa
Şi viaţă şi moarte dansând
Împreună
Mă-ndeamnă să merg
Fără a trişa!

Eu îmi transform mâinile-n ramuri
Şi cuprind frunzele zilei
ce cad…
Ascult cereştile vaduri
Ce mă strigă spre neant
Dar…
Ancorată de tot ce e-n jur
Lupt să ies
Din banal, din obscur…

Categorii
poezii

Metamorfoză

Metamorfoză

Zbor eliberator

Când sunt zdrobită puternic pe ilău
Mă doare… până în adânc de eu
Aş vrea să zbor, să mă ridic, să plec
În mine… totul este rană, e inert

Când o să fie-n mine tot întreg?
De jos din colb eu nu mai pot să plec
Mă ocolesc cu silă toţi din jur
Si nici nu ştiu că am ajuns „paşhur”

Stau şi plâng, neputincioasă zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strâng comori acolo jos în colb
Când toţi mă ocolesc ca pe un ciob

Timpul trece peste mine-n grabă
Lucrând acolo în adânc fără zăbavă
Iar „perlele” ce au căzut pe răni zorit…
Le-au vindecat, ba chiar m-au întărit!

Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astăzi tăria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncată ca un ciob…
Mă bucur şi din dragoste sunt rob!

amin ianuarie 2010
(Pashur – noroc din toate părţile; ieremia 20 v 3)

Categorii
poezii

Regenerare

Regenerare

Când am pornit pe calea Ta cea sfântă,
Nu prea ştiam ce mă aşteaptă-n drum
Şi am căzut… credinţa mi-a fost frantă!
Să mă ridic, n-aveam putere nicidecum.

Am rătăcit în noaptea lungă-o vreme,
Căutând frenetic năluca fericirii…
Am adunat doar… deznădejdi şi temeri
Şi frunzele uscate ale rătăcirii.

Mă-ntreb şi azi uimită peste poate,
Ce ai găsit la mine Domnul meu?
M-ai ridicat din groapa cea de moarte
Şi mi-ai iertat pe veci păcatul greu.

N-a fost un credincios să se aplece,
Să-mi lege rănile acolo jos,
Doar Tu Isuse, nu ai putut trece,
Tu eşti… Samariteanul cel milos!

Mi-ai picurat în suflet licăriri divine,
M-ai înfăşurat în Har măreţ, sublim,
Soarele Vieţii a pătruns în mine…
Smerită… Te ador, mă-nchin!

amin

Categorii
poezii

Pe roata… Marelui Olar


„Iată, cum este lutul în mâna olarului,
aşa sunteţi voi în mâna Mea … ”
(Ieremia 18; 6.b)

Lutul brut adus e de pe deal
Şi pus în casă… la olar!
E frământat vârtos lutul adus
Şi pregătit pentru un scop propus,
Cu picioarele, călcat e cu putere
Să iasă bulele de aer la vedere.
Apoi olarul pune mainile pe el
Frământă bine, cu mult zel…
Optimă când este consistenţa lui
îl ia din nou mâna olarului
În centrul roţii este aruncat,
Încet, încet lutul e transformat.
Olaru-n măiestria lui,
Concepe forma vasului.
Lutul atent iî modelează
Dă forma vasului ce îl creează.
Apoi aruncă vasul în cuptor
Dar el nu stă nepăsător!
Ci vasul iarăşi îl veghează,
Temperatura o reglează.
Când procedeul e finit,
Atent cu grijă vasu-i smălţuit.
Apoi olarul semnătura-şi pune
Că pregătit e pentru scopuri bune.
Şi vasul este gata pentru folosire,
Aceasta este a lui menire!

***

Chiar Dumnezeu dă acest exemplu,
Cum să ajungi să fii un Templu
Că El, Divinul, este Marele Olar!
Iar ce ne spune nu este-n zadar

Ca Duhul Sfânt să locuiască-n tine
Lutul acesta frământat e bine,
Să iasă tot ce este fire, tot ce-i rău!
Frământă bine… Dumnezeu
El Marele Olar pe masa Lui te ţine
Şi te frământă cu mâinile-I Divine
Te aruncă apoi pe roată, te centrează
Un nou contur iţi dă, te reformează
Ajungi un vas de-o frumuseţe aparte
De tot ce-i rău, murdar, El te desparte
Apoi priveste cu placere!
„Ce vas frumos e la vedere!”

Dar ca să ai tărie, rezistentă
Aruncă vasul… în cuptor,
Te pune acolo cu un rost…
Deşi nu inţelegi prea bine,
Iar când temperatura creşte,
Te arde rău, căldura te orbeşte!
Şi nu-nţelegi! Ce vrea cu tine?
Dar procedura-ţi face bine!
Îţi da vigoare, te-ntăreşte
Puterea iată că ţi-o creşte!
Te scoate apoi afară din cuptor,
Si toarnă peste tine… Duhul protector
E smalţul dăruit de Dumnezeu…
Ca pe pământ să străluceşti mereu,
Credinţa s-o poţi dovedi,
Iar cel căzut cand te-o privi
Să vadă-n tine pe… Cristos
Şi chipul Lui cel luminos!
Că numele pe tine El şi-a pus,
Tu eşti proprietatea lui Isus!
Iar Dumnezeu ce-I Marele Olar
Se bucură că munca n-a fost în zadar!

amin 28 mai 2010