Categorii
poezii

Plopişorul cel din vale


La margine de lume şi de vreme
Stă zgribulit un plopişor,
Se uită-n stânga, drapta şi se teme
Că este singur, trenură şi geme,
Afară-i frig şi plouă încetişor.

Toţi fraţii lui stau înşiraţi,
De-a lungul magistralei de alături
Toţi cu grijă au fost plantaţi,
Ei fost-au curăţiţi şi aranjaţi
Pe un pământ ce-i aşezat în straturi.

Se necăja el tremurând agale,
Uitându-se spre a lui tulpină,
Că pietrele ce îi stătură-n cale
Îl împingeau mereu tot către vale
Şi se gândea că n-are nici o vină.

Dar vremea a trecut cu a ei poveste
Şi-o secetă cumplită a venit,
Pe câmp, pe deal, sau sus pe creste,
Totul se veştejea fără de veste
Şi tot ce-i verde suferea cumplit.

Doar plopişorul nostru cel din vale
Se unduia cu frunzele în vânt
Că apa de alături ce trecea agale
Îl răsfăţa cu harurile sale
Abia acum nu se simţea înfrânt.

***

Dacă te afli în locul cel mai greu
Şi gemi sub apăsare şi povară,
Să ştii că sus veghează Dumnezeu
El ştie când îţi este greu,
Durerea ta El zilnic o măsoară.

Iar când veni-va ziua răsplătirii,
Când totul cu dreptate fi-va vămuit.
Când vei primi minunea strălucirii
Vei înţelege ce-i deasupra firii,
Vei mulţumi că aici ai suferit.

26 Februarie 2013
Greta Andreica

Categorii
poezii

În lucrare


Când ai pornit în marea Sa lucrare
Şi eşti dispus să te predai deplin,
Nu te clinteşte nici o încercare
Ci lupţi să împlineşti al tău destin.

Căci în lucrare sunt ispite multe
Ce vin ca să te clatine în drumul tău,
Strigând spre Dumnezeu să te ajute
Putere vei primi să treci prin orice greu.

Când Dumnezeu te cheamă în lucrare
Sădeşte-n tine dragoste de cer,
Te însoţeşte cu puterea Sa cea mare
Iar interese trecătoare pleacă… pier.

Acolo, stând de vorbă cu Stăpânul
Valorile eterne mai bine le-nţelegi,
Şi lupţi să-ţi împlineşti destinul,
Şi pentru Domnul roadă să culegi.

Prin ploaie, vânt, furtună sau ninsoare
Bonav ori sănătos, sau ostenit de drum
Să ştii că Domnul e cu tine în lucrare
El nu te lasă niciodată, nicidecum!

Cât tu rămâi statornic în credinţă
Şi te încrezi în Dumnezeul Tău
Rămâne peste vremi acea făgăduinţă
„Eu nu te las cu nici un chip copilul Meu.”

Pe munte sau în vale… în lucrare
Bolnav, rănit, însă crezând deplin,
Nu te clinteşte nici o încercare!
Ci lupţi să împlineşti al tău destin.

amin
Zalau, 23 nov 2011

Categorii
poezii

S.O.S.


S.O.S. salveaza-ti azi viata
Timpul lumii este la asfintit
Hristos revine!Mireasa este gata!
Prietene, te intreb „esti pregatit”?

Cand va veni pe nori de slava
Isus, sa-si ia poporul cel ales
Lumea intreaga o sa aiba…
Un soc! Vazand al vremii mers!

Va fi socant sa vezi deodata
Pe nori venind ca pe uscat
Cu ingeri si cu mare fala
Pe al slavei Domn si Imparat

In slava atuncea fi-vor ridicatI
Cei ce au trait curat si sfant,
Ce s-au pastrat aici neantinati
In zbor inalt pluti-vor ca un gand!

Iar din morminte-ntr-o clipeala
Toti sfintii vor zbura spre cer
Fiind transformati toti cu iuteala,
S-or despartii de cei ce pier!

Care ramasi privind spre zare
Uimiti, inspaimantati atunci,
Vor regreta ca nu au dat crezare
Se vor trezi plangand ca niste prunci!

Vor crede atunci pe loc Scriptura
S-or tangui amar ca n-au crezut
Ca nu si-au infranat limba si gura
Iar locu-n cer pe veci va fi pierdut!

S.O.S.Isus revine! Cine crede asta?
Caci lumea-ntreaga alearga la desfrau,
Se bea, se fura,se minte, se inseala,
Nelegiuirea curge-n goana ca un rau.

Semnele sfarsitului se arata,
Pacatul este astazi la apogeu
Destrabalatii din desfrau fac arta,
Nu vor sa creada ca ce fac e rau.!

Pacatul a patruns si-n locuri sfinte
Ca sa distruga ce mai e curat
Deci frate, sora, tine minte!
Sa nu te lasi de lume intinat!

Ca nu mai este mult si vine Domnul
Cand sfintii vor zbura spre cer,
Vegheati sa nu va prinda somnul
Nu ramaneti in randul celor care pier!

Iar tu ce nu-L cunosti pe Domnul
In ceasul de pe urma eu te chem
Sa-L cauti cu intreaga ta fiinta
Sa nu ramai aici jos sub blestem!!

amin 20 06 2010

Categorii
poezii

Îmi plâng castanii la fereastră…


Îmi plâng castanii la fereastră,
iar luna s-a ascuns o vreme
cu strălucirea ei măiastră
în întuneric! Omenirea geme!

E vânt, cad frunzele de-avalma
iar gingaşe, petalele de flori
s-au strâns… că parcă vine iarna,
Şi cerul s-a întunecat de nori!

Mai latră câte-un căine zgribulit
sub straşina ce picură într-una,
parcă întreg pământu-i amorţit
acum când se dezlănţuie furtuna.

Şi cine să mai ducă Sfânt Mesaj
când noaptea e stăpână pe pământ?
Iar pasul e îngreunat de mult bagaj…
Să ia aminte cel care e sfânt!