Etichetă: versuri de dragoste

Te-am căutat în flori și stele
Și te chemam de zeci de ani să vii
Te strigam ades prin dorurile mele
Tânjeam de dorul tău în nopți târziiț

Era o sete în mine o nevoie
Adesea suspinam fără să știu
Iar sufletu-mi plângea fără de voie
Dar tu ai aparut acum, târziu.

Însă ai adus lumină, bucurie,
Un curcubeu s-aprins spre asfințit
În tine am gasit o dăruire vie,
Și-o dragoste fără sfârșit!

Cand te privesc simt pace, bucurie,
Am inteles că mă iubești așa cum sunt,
Iar fericirea daruită mie
Este cadoul cel mai sfânt.

Întind doar mâna către tine,
Să pot să te ating, cu sete î-mi doresc
Să mergem mânâ-n mână spre mai bine
Și în prezența ta să m-odihnesc.

Te rog rămâi să nu pleci niciodată
Chiar de-oi greși să nu mă părăsești
Tu mi-ai adus o dragoste adevărată
Așa cum numai tu știi să iubești.

02 05 2017 Greta Andreica
doar G.A.!

Eternitatea clipei mă arde
cu intensitatea ei dureros de profundă.
Realizez însă că mă scald doar
în iluziile minții însetate de dragoste.
În vbor terestru,
eternitatea mi-a rămas în privirea
plină de imaginea viselor pierdute.
În zbaterea-mi nătângă
înaintez,
avand în nări miros de putregai
venit din adânc de dorință… ucisă prea devreme,
subjugată de o rânduială schiopătată și
nedreaptă,
în care stelele destinelor
pier ucise de cruditatea nepăsării.

Greta Andreica 27 04 2017

A apus speranța ce o țineam la subsioară
In tăcerea nopții seci a plecat încet să moară,

Se aud în depărtări oști ce vin călare,
Crunta deznădejde se arată-n zare.

Pe al vieții trainic umar visul ce ardea în taină,
S-a tot rupt încet încet ca o veche haină.

Iar lumina din privire ce sclipea ca și o torță
S-a stins când a fost atinsă de a tradarii forță.

Peste tot pluteau aievea mii și mii de fluturi
Astăzi însă doar tăcerea plânge printre ciuturi.

Iar din verde de smarald ce umplea cărarea
A ramas doar cenușiu este plină zarea!

Ochiul inimii tăcut pleoapa și-o închide,
Să nu vadă când șiret , cel iubit o vinde.

…. sunt oameni răi; ei pândesc* ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. Ieremia. 5. 26

Greta Andreica 11 03 2017

Purtând mereu nădejdi la subsioară
Luptând să învigi o teamă care doare,
Înveți din nou oare a câta oară?
Că ce iubești avid, în taină zboară!
Iar bucuria este … trecătoare.

Și dacă azi te simți înstrăinată,
Iar dorul după locul tău te doare
Să știi că nicăieri și niciodată
Nu ești cu tine insuți împăcată,
Viața aici, e dureros de trecătoare.

Copilele-ți sunt mari, ești împăcată
Doar le privești cu drag, întrebătoare
Și parcă mai avid ca niciodată
le strângi la piept înfrigurată,
Știind ca este vremea lor să zboare.

Un zbor senin si multă fericire
Le spui din prag cu fața înlăcrimată
Apoi le însoțesti cu-a ta privire
Le porți în suflet și-n gadire
Rugându-te să aibă viață minunată.

Iar viața trece merge mai departe
Și simți mereu urmează un tainic zbor
Spre țara unde nu mai este moarte
Unde nimic nu ne va mai desparte
Aicea însă totu-i dureros de trecator.

06 nov. 2016 Greta Andreica.

Pentru Sofia.

Tu ai plecat luând cu tine
Si inima ce-n pieptul meu bătea
Iar azi privind printre suspine
Nemaiștiind ce a fost rău sau bine
Imi amintesc doar ploaia ce curgea.

Părea ca cerul plânge pe cărare
Iar frigul, ceata se intețeau,
Si ne priveam cu infrigurare
Luptând să trecem peste clipa care doare
In timp ce legi umane se împotriveau.

Dar ce bizară fost-a acea stopare
Natura, cerul, inima-mi plangea
Dar cum să lupt să pleci in depărtare?
Când te voiam aici cu intreaga mea suflare….
Si totuși, asta atunci se întâmpla!.

Si au trecut și zilele testării
Cu framântări cu întrebări și gânduri,
Si-am înteles privind în largul zării,
Nimic nu e la voia întâmplării
Iar între noi sunt netrecute ziduri.

Cu geamantanele vieții stând alături
In tot lăuntrul s-a făcut tăcere
Si se așterneau in suflet iar omături,
Ca te simțem departe, nu alături,
in inimă frustrare și durere.

Aveam doar mâinile înghețate.
Văzând privirea ta pierdută, întrebătoare.
Stiam că pleci acum pe adevarate,
Erai deja plecat, erai deja departe,
Erai deja in lumea ta cu soare.

Si am privit in zare pasarea de fier
Ce te purta în zbor în departare,
Iar sufletul mi s-a umplut de ger
Am strans doar fulgarinul jos sub cer
Si-am inteles iubirea tare doare!

Greta Andreica 29 10 2015

Pe potecile vietii, cautand in van iubirea,
Alergat-am cu grabire tinta fiind fericirea.
Anii au trecut in pripa, s-a incetosat privirea,
Dar in tolba mea saraca a ramas doar amagirea.

Ca in lumea de tarana nu exista fericire,
Printre degete iti scapa si vremelnica iubire.
Bucuria mult dorita trece iute cu grabire
Si in palma iti ramane nelipsita amagire.

Ea, Iubirea, nu-i de aicea, e de sus din alte sfere!
De o cauti printre oameni, nu aduni decat himere.
Deznadejdi ce te inconjoara dupa buna lor placere
Si ramaii cu fata trista, amagit, fara de putere.

Toti avem in noi o sete dupa ce-i desavarsire,
Ca purtam in noi crampeie din Acel ce e Iubire.
Avem codul Lui in duhul ce l-am primit la zidire,
Doar in El gasim de-a pururi dragoste si implinire.

Greta Andreica 27 07 2015

Ce straniu ma apasa
a dragostei masura!
Ea care aprinde-n vreme
intreaga mea faptura….
Si cata unduire
aduce-n fiinta mea
povoara de iubire
chiar daca adesea-i grea!
O port cu bucurie
ca un trofeu dorit
desi a ei rotire
cu sete m-a lovit.
Ranita din iubire
marsaluiesc pe drum
si port dulcea povara
cand tot in jur e scrum
Cu inima ranita
zambesc in al meu mers
convinsa ca eu sunt
crampei din univers

Greta Andreica 22 sept 2014

Te regasesc mereu in ganduri si in vise
Te vad in paginile care nu sunt inca scrise,
Ma doare tacerea devenita zid de granit
Ma raneste tristetea ce-n adanc s-a cuibarit!

Ai ajuns doar himera zarita-n departari
Alerg sa te ating dar esti departe-n zari.
Frunze vestede imi canta ades simfonii
Iar inima-n taina te asteapta sa vii!

Promisiuni si vise ma ard ca un fier inrosit,
Ma intreb in tacere, unde si cand am gresit?
Simt mana care ma ocrotea pe carari,
In timp ce picioarele coboara interminabile scari.

Vad aievea luminile in noptile reci si tarzii…
Citesc promisiunile care-mi spun ca o sa vii.
E ultima straja si sunt obosita de mers,
Dar dorinta e vie..te asteapta, inca nu s-a sters!

Intinde-mi o mana, o ultima nadejde a mai ramas,
Te astept coplesita de dor, in ultimul ceas!
Adu-ti aminte de tot ce-am trait, e timpul acum!
Pana nu vine noapte si ramane doar… scrum!

Greta Andreica

22 08 2014

Credeai ca-i vesnica iubirea
Care ardea in al tau piept,
Dar astazi cand intorci privirea
Finalul ti se pare asa nedrept!

Ca tot ce este-n lumea de tarana,
Se duce, zboara ca o pana-n vant!
Si cand privesti mai bine a ta mana,
Iubirea a zburat precum un gand…

Doar inima ramane plina de regrete
Si nu mai stii nici unde ai gresit…
Dar scris ramane pe al ei perete
Iubirea ce parea fara sfarsit.

Te-ntrebi atunci de ce aceste toate
Trairi ce par sa arda in zadar
Cand in launtrul tau se face noapte
Iar sufletul ramane greu, amar!.

O zbatere spre vesnica lumina,
Traim trunchiata bucurie lacrimand,
Ca in vremelnicia vietii de tarana
Incep sa curga lacrime si-n gand.

06 08 2014

Caii nepasarii

Incatusata in neputinte, alerg sa fac iubirii drum,
Insa invinsa de cerinte..privesc cum se transforma-n scrum,
Cum oare o sa port cu mine…durerea asta asa de grea
Ce ma desparte si-mi rapeste..iubirea si prezenta ta?

In lumea asta asa de mare, ai aparut cand nu gandeam,
Mergeam pe-a cerului carare..in plina toamna ma gaseam.
Si-au inflorit asa deodata, caisii toti sus in livada
Parfum suav curgea aievea…doar ochii mei puteau sa vada!

Dar caii rai ai nepasarii trecut-au printre noi galop
Si te-au ascuns in largul zarii, aveau un drum, aveau un scop!
Pasesc pe drum insingurata si ma intreb de a fost vis
Sau a fost doar o alta vama…ca sus in cer totul e scris!

Greta Andreica 04 04 2014

Cand dispare o fiinta draga…ramane doar un gol imens!