Etichetă: versuri

Sunt legi ce rup o lume-n două
Care slăbesc a dragostei liant,
Sunt depărtari ce date-s nouă
Deși ne uda aceiași rouă
Sunt legi umane care ne despart.

Aș vrea să adun în palme orizontul,
Liberi să umble oamenii sub cer!
Așa precum creatu-ne-a Înaltul
Să fim în toate unul ca și altul
Nimeni să nu se simtă aici stingher.

Exista reguli, e normal să fie
O ordine ca să putem conviețui
Dar dincolo de legi există o ierarhie
Și nu pot spune cu mândrie
Că știm corect a cântări.

Tronează banul rege al libertații,
Dacă-l deții poți merge unde vrei,
Cu el deschizi oricare drum al vieții
Deschizi chiar ușa nedreptății
Și nu mai ai nevoie de nici un temei.

Aș vrea să țin în brațe infinitul
Să pot s-adun toți norii de pe cer
Ca Africa și Asia, pământul
Să fie libere precum e gândul
Sorbind cu bucurie timpul vieții efemer.

Greta Andreica. 11 sept 2017

Când simți că nu mai poți pe a vieții cale
Iar duhuri rele vin sa-ți fure încredințarea
Când înecate par corabiile tale
Tu prin credință, așteaptă în duh salvarea!

Când totul este negru în zare
Nu vezi nici drum nici stele nu mai sunt
Atunci să fii de neclintit și tare
Isus chiar prin furtuna îți va face drum

Deznădejdea bate la fereastră,
Corăbiile toate le-am distrus în van…
Iar porțiunea cea de cer albastră
Ce strălucea pe potecuța noastră,
A disparut, doar nori mai văd prin ram.

Si urlă marea, e vânt și vijelie,
Tot ce-a stat drept, se îndoaie la pamânt,
Mă simt secată, goală și pustie,
Că doar incertitudini vin stinghie
Ca să sfărâme tot ce-i legământ.

Mă doare până la lacrimi necredința
Ce crește și devine un colos,
Când sfârtecată toată mi-e ființa
Si vânturi reci brăzdează conștiința,
Mă-ntreb ce fost-a oare cu folos?

Sunt ce-am mai fost, că tot e vechi sub soare,
Zac înfundate vechile fântani,
E plin de pietre buruieni și câini
Când văd acestea toate tare mă mai doare
Aș vrea să pot să-mpart albastre pâini.

11 08 2016

Greta Andreica

Din zarile de unde-i numai soare
Tu ai venit in viata mea in zbor
Adusu-mi-ai doar primaveri in floare
Şi dragoste cu intreaga ei splendoare
Ca incet sa ma topesc de dor.

Privesc spre tine cu speranta
Cu dragostea arzand in al meu piept
Doar tu poti sa-mi dai siguranta
Şi sa ma tii de mana intreaga viata
Sa-mi dai puteri sa pot sa te astept

Doresc sa mergem mana-n mana
Spre plaiuri unde grijurile mor
Sa uit de toate cate ma intina
Sa umblu doar cu tine in lumina
Purtand in inima al tau dor

Fara de Tine eu as fi pribeaga
Iar dragostea incet s-ar tot raci
Si nimeni din lumea intreaga
Nu ar putea sa ma inteleaga
Cum Tu ma stii iubi si ocroti.

Doar Tu Iubire minunata
Tu doar ma poti inobila
Sa-mi dai credinta adevarata
Şi-o dragoste nestramutata
Arzand de dor sa fac doar voia ta

Greta Andreica 18. 05 2016

Trecut-a vremea peste crâng
Se duse in depărtare.
Dar astăzi când privesc cu sârg
Adesea ochii mei îmi plâng
Trecând pe-a lui cârare.

Că pomul meu cel minunat
Acum ajuns-a mare,
E plin cu frunze încoronat
Doar florile s-au scuturat
Sunt toate pe cărare.

A devenit mai întelept
Deși-l dor florile căzute,
Dar stă-n picioare dârz și drept
Deși confuz că simte-n piept
Durerea cauzei pierdute.

Dar eu știu sigur va veni
Vremea rodirii peste sine
Atunci el hrana va împarti
Și chiar zdrelit de toți de-ar fi
El va zâmbi, făcând doar bine.

Dedicat scumpei mele Ioana

Greta Andreica 11 nov 2015

Cu glas de toamnă plâng a inserare
In timp ce frunze cad pe alei,
In țara românească este mare jale
Uciși la Colectiv au fost copiii sai.

*E seara în care vom muri*, scria anunțul
De flăcări învelit, o ce durere!
Si iată s-a întâmplat neprevăzutul
Când flăcări au căzut… apoi… tăcere!

Un fum înecăcios și răni cumplite,
Iar oamenii i-și strigă neputința,
Doar piele arsă asfaltu” înghite,
In timp târziu… a început căința.

Revoltă, lacrimi și durere
Ne plângem morții prea devreme,
Parinții îsi fracă mâinile-n tăcere
O națiune întreagă-n lacrimi geme.

***
O Doamne Te rugăm ne iartă iară!
Că prea puțin facut-am pentru Tine
Că nu am „ars”, că nimeni să nu piară
Ne smerim cu fețele umplute de ruține.

***
Oameni ai Domnului veniți la luptă
Să nu ne închidem iar intre betoane
Să ne amintim că Dumnezeu ascultă
Iar tineri sunt în țară milioane.

Greta Andreica
03 11 2015

Cânt de flaut ma înconjoară,
Timpul trece insă-n grabă,
Vreau să-l țin la subsioară
Dar in pas cu cântul zboară…
El, nătangul nu mă întreabă!

Vreau să stâng in brațe clipa
S-o desmierd cum știu mai bine,
Să o rog să-mi întindă aripa
Ca să nu gust iar risipa
In lungul zbor spre zări senine.

Dar așa de iute trece,
Nici nu știu pe unde zboară!
Nimeni insă n-o întrece
Iar când vreau eu a petrece
A plecat..am palma goală!

Și m-ă întreb pe unde oare
A plecat din nou haina?
Sufletul amar mă doare
Las doar gândul încet să zboare
Și înteleg…eu sunt străina!

08 10 2015

De ce tot vrei sa ma ranesti mereu
cu ce-am gresit de-mi iesi mereu in fata
si invarti cutitul cand ma doare rau
si chinuiesti amar sufletul meu
incat nu pot decat sa sufar in viata?

Am incercat sa fac doar ce e bine
si m-am rugat si am crezut mereu
prin oamenii dragi ai dat in mine
si-am adunat ocara si rusine
iar drumul meu a fost ades prin greu,

Aripile s-au frant in lupta crunta
iar doruri nazuinte toate s-au chircit
in loc sa cuceresc o vesnica reduta
am fost ingenunchiata in cumplita lupta
de cei pe care-n viata i-am iubit

Nimic nu doare mai adanc ca rana
facuta-n casa celui ce ti-e drag
de aceia imi aduci aicea hrana
si imi faci fasii adesea haina
sa nu mai pot sa trec de prag;

Dar azi iti spun sa stii ca ma ridic
si-am sa arunc poverile din cale
am inteles intr-un tarziu cat sunt de mic
si n-am sa plang nicicand pentru nimic
eu nu mai caut fericire aici in vale;

Greta Andreica 26 09 2015

Durerea urla in adanc, se inteteste!
Si simt cum pumnii imi raman iar goi.
Cum sa inteleg ca totul se plateste
Cand mintea mea gandeste pamanteste
Iar visele ma napadesc precum un roi?

Pe solduri imi atarna ca o tolba
Aripa franta in terestrul zbor,
Iar in desaga, pamanteasca vorba,
Ma arde, imi provoaca scarba,
Iar toate visele incet, incet ma dor.

In pas cu toamna merg agale,
in timp ce pe aleea vietii cad stinghii
Iar zilele incet o iau la vale
Vise, dorinte cad apuse-n cale,
Mai duc la subsioara cateva nadejdi tarzii.

Ma uit ca zarea aprinsa e pustie,
Mai canta doar lastunul cel ramas.
Ca prea legata-am fost aici de glie
Sperand o revelatie tarzie,
Aud doar vantul, el mai are glas!

15 09 2015,