Greta Andreica

La răscruce de vreme, în mersul grăbit
Cu pași cadențați de apăsarea ce doare,
Ridic ochii spre cer, spre divin, spre zenit,
Mai cer timp printre oameni sub soare.

Doare cumplit aripa ce atârnă greoi
Și gânduri ca păsări, mă înconjoară,
Carnea zdrobită tresare, nu dau înapoi,
Isus prin Duhul sfant mă împresoară.

Sunt temeri, speranțe, dureri ce mă strâng
Aș vrea pe aripa credinței să zbor
Regretul că prea puțin am făcut e adânc,
Neveghere, timp risipit, căderil care dor.

Am iubit prea puțin, n-am jertfit indeajuns
In mersul cel tern printre oameni,
Adânci remușcări m-au pătruns,
Am rodit prea puțin aici printre semeni.

M-a orbit sclipirea lumii în mers
M-au rănit oameni, atitudini, cuvinte,
Strig catre Tatăl prin viața prin vers,
Să pot să albesc a mele veșminte.

Prin Duh mă ridic deasupra dureri,
Ce cântă dansează în carnea-mi de om
Aleg ca să iert, să iubesc, în pragu înserării
Să pot să ajung lângă Marele Domn.

Greta And.

Să nu uiți niciodată că totul este trecător,
Dacă ești sus veghează, că poți cădea ușor!

Dacă ești jos privește spre cerul cel înalt
Cu Dumnezeul veșnic poți face etern salt.

Oriunde ești în viață veghează, ești dator!
Că cerșetor sau rege cu toți într-o zi mor .

Privește adânc în tine azi ai o șansă mare,
Să îți sfințești viața cât încă ești sub soare.

Greta And.

Trei îngeri
(ÎNTAMPLARE REALĂ)

Am visat trei îngeri într-o noapte,
Erau frumoși, așa precum e luna,
Ținuta o aveau cu toții una,
Eu nu știam că ei vin de departe.

Erau cu omul meu în altă încăpere,
Odăile erau albastre precum cerul,
Și am încercat ca să dezleg misterul,
Mergând spre ei cu întreaga mea putere.

Era în ochii mei dorință și mirare,
Cine or fi, că nu i-am mai văzut?
Erau cu toți la fel dar fără sabie și scut,
Și îi priveam atent pe fiecare.

Tineri, înalți, cu toții în albastru,
Păreau veniți din altă lume,
Voiam să știu cine sunt ei anume,
Ce fac aici în universul nostru?

Eu am pornit spre ei din altă încăpere,
Unul s-a desprins, cu ochi senini ca cerul,
A vrut să mă atingă pe mine, efemerul,
Am înțeles că vin de dincolo de stele.

Avea aripi în loc de mâini sub haine,
Când m-a atins, am tresărit cu teamă,
Voiam să mă ascund sub o mahramă,
Știam că a venit din cer cu taine.

M-am trezit din vis cu spaimă-ngrozitoare,
Dar m-a atins adânc, în tot launtrul meut,
Am înțeles ce mare-i Dumnezeu —
Cu îngeri ne veghează sus pe fiecare.

Ei o să vină într-o zi din nou la mine-n vis,
Mi-a spus un om cu multe daruri sfinte,
Mă pregătesc și îmi albesc veșminte,
Să fiu cu totul gata, așa precum e scris.

Greta A. 8 iulie 2025
Bedford

( este o experiență trăită, iar un om a lui Dumnezeu cu dar de deosebire a duhurilor si multe alte daruri mi- a spus ca ingerii vor veni iar la mine si visul va ocontinua. Acum sunt in asteptatre)

Îmi plouă dimineața în privire
Cu flori de liliac și verde crud
Iar gându-mi zboară în neștire,
În Tine Doamne să mă ascund!

E viață în jur, e primăvară vie
În Tine însă e ocean de har
E pace, e iubire, pură energie
O dragoste deplină fără de hotar.

Inundă-mi Doamne ființa cu albastru
Și plouă stele peste fruntea mea
Să strălucesc precum un astru
Ca Moise când venea din fața Ta.

Plutesc în har sub unduiri divine
Când binecuvântări curg in torent,
Învăluit în har, tresalt, mi-e bine!
Atunci când Tu Stăpâne ești prezent.

Viața e mister în întregime
Când primăveri aleargă printre noi
Și curge Har încă din înălțime,
Iar Duhul se revarsă în nesfârșite ploi.

Mă închin cu adâncă reverență,
Eu praful de pe gheată, un biet atom!
Mulțumesc pentru iertare, și prezență,
Și că ai coborât în duhul meu de om.

Greta Andreica Zalău, 20 mai 2025

Tristeți absurde mă încearcă
Când văd că lumea asta întreagă
Aleargă de parcă ei veșnici sunt
Uitând că suntem doar … pământ.
Ura, hula, fără sens nu o înțeleg
Invidia, și răutatea ce-o culeg!
De ce… Când buni putem să fim?
Că într-o zi, oricum, cu toți murim!
De suntem regi sau cerșetori,
Cu o moarte toți suntem datori.
Atunci de ce să fim așa de răi,
Să ne urâm, parcă am fi călăi ?
Sub soare, dragii mei, toți avem loc
Să aprindem deci al dragostei sfânt foc.
Avem păduri și munți și văi, izvoare,
Oceane, mări, și păsări zburătoare!
Animale, fluturi, și atâtea felurite ori!
Ce ne zâmbesc în sute de culori.
Să lăsăm ura, fuga neloială după bani,
De ce să fim atunci, haini, dușmani?
Când putem fi ca frații pe pământ,
O vorbă bună, zâmbet, un bun gând!
Timpul nu-l deținem, el trece prin noi,
Ne vom vedea la Judecata de apoi.
Dar cât suntem aici să nu uităm
Viața e miracol! Să ne bucurăm.
Bedford 29.01

Trimite-mă Isuse
Oriunde pe pământ,
Sunt ciobul de îndemână
Ascult de al Tău Cuvânt.

Sunt mesagerul gata
Să mă zoresc la drum,
Nu vreau să lenevesc
În slujbă nicidecum!

Sunt datoare Doamne!
Mai mult sunt decât toți!
Trimite-mă pe ogoare
Ulei îți cer, Tu poți!

Să umpli vasul meu
Cu undelemnul sfânt
Izvoare să țâșnească
Din mine pe pământ.

Vreau să îți port stindardul
Sunt omul ce spun „da”
Mă învoiesc în totul,
Să ascult porunca Ta.

Iar voia Ta preasfântă,
Să o împlinesc mereu
Că Tu ești Domn și Tată,
Iar robul Tău sunt eu.

Acolo unde alții
Nu vor să ostenească
Trimite-mi Duhul Tău
Să mă învrednicească.

Cuvinte înțelepte
Să pui în gură mea,
Ca oamenii să creadă
Să lase calea rea.

Exemplu în purtare
Vreau pentru toți să fiu,
Să te vestesc oriunde
Până când nu e târziu.

Ajută-mă pe cale
Să țin al Tău cuvânt
Că sunt așa datoare
Iar Tu ești sfânt, sfânt, sfânt!

Pictură și versuri: Greta Andreica
Bedford, ianuarie ’24

Rătăcind printre anotimpuri

Ce este viața noastră dacă nu un vânt
Ce zburdă anostă printre anotimpuri ?
Când pe pământ e larmă în faptă și cuvânt
Rănind adesea a sufletului câmpuri.

Durerea stă chircită în tăcere …
Cine s-o mai audă in zgomotul infern?
Când unul vrea căldură și putere
Altul e mulțumit cu traiul său cel tern?

În timp ce viața ne vorbește în șarade
Zburdă anotimpurile în continuu mers,
Soarele, caldura lui, ne mângâie ne arde,
Și credem că suntem stăpâni în univers.

Planuri, dorințe, vise in zorii dimineții.
Piept prea umflat pentru un biet pion,
Apoi când ne-am pierdut în vălul ceții
Cu amintiri sub braț zăcem într-un peron.

Ne credem lei, deși suntem ades furnică,
Realizările le supraestimăm
Clădim adesea vânt și secerăm nimica
Într-un târziu tăcuți ne resemnăm.

De nu găsim busola spre îndreptare
Care țintește spre un Creator Desăvârșit,
Încet ne pierdem orișice orientare
Rătăcim printre nimicuri până la sfârșit.

16 01 ’25; pictură și versuri: Greta Andreica, Bedford

În timp ce zilele zboară una după alta,
Eu tânjesc să Te cunosc mai profund,
Chiar dacă pe alocuri m-ai cioplit cu dalta
In Tine, doar în Tine vreau să mă ascund.

Mă uit în inima-mi ce uneori tresare
Și parcă nu înțelege totul pe deplin
Dar nu mă încred în ea, că e înșelătoare,
Aștept prin Duhul Sfânt, ceresc festin!±

Nu mai alerg la oameni, nu mă încred în ei
Când bat furtuni în barca-mi tremurândă,
Chiar atacată sau rănită de a firii lei,
Rămân pe Stâncă, să nu cad sub osândă!

Tăria mea e numai Domnul pe vecie
Cel ce mi-a stat alături în furtuni,
Chiar în căderi, mi-a fost izvor de bucurie
El mi-a răspuns și atunci la rugăciuni.

Mă pocăiesc de orice mă mai ține
Legată de viața asta trecătoare,
Tot râul înțeleg că a fost spre bine
Oricum Isuse îți sunt așa, așa datoare!

Te rog să mă ajuți să mă lipesc de Tine
Isuse drag, in totul totului, în toate și în tot,
Când lupii îmbrăcați în oi aleargă după mine
Să pot să fiu și atunci lumină, ajuta-mă să pot!

Să răspândesc mireasma cea cerească
Oricât ar vrea satan să mă doboare
Iubirea în mine, neîncetat să crească,
Din inimă să-mi curgă cereștile izvoare.

Care să adape în jurul meu pe orișicine
Oricât de rău ar fi, pe orice păcătos,
Să mă cufunzi în harul Tău, să fiu ca Tine,
Având statura plinătății Tale! Isus Hristos!

Greta Andreica 30 12 ’24
Bedford.

Harul a venit în lume
Prin Isus Hristos,
S-a smerit aici în toate,
A fost bun milos.

El e Cel ce s-a dat pildă
Nouă cu folos
Că acel pierdut in lume,
Să ajungă credincios.

Har măreț, venit din ceruri,
Fii în veci slăvit
Tu cobori în cel ce în viață

S-a smerit.

Doamne, Tu dai har
Dar și putere celui păcătos
Ca prin har să-și biruiască
Firea, cu folos!

Fără har venit de sus
Nu este biruință!
Se primește pe genunchi
In adâncă pocăință

Cât timp ești în viață mândru,
Har nu vei primi,
Doar smerit langa Isus
Tu poți propăși.

Dumnezeu stă împotriva
Celor care se mândresc,
Dar dă har și biruință,
Celor care se smeresc!

Dragul meu, alege viața,
Veșnic sa trăiești
Poți să capeți înfierea,
Dacă te smerești.

13 12 ’24
Greta A.

Urcând pe drum fără indicatoare
Cu cube care se perindă accidental
Deși aripa frântă tare doare
Lupt mai avan să ajung la mal.

Pe Țărmul unde nu mai e durere
Unde șuvoaiele năvalnice nu cad
Fuioare de lumini, plutesc în ‘nalte sfere
Iar neputințe se topesc și ard.

Privesc la El cu nimeni altul asemeni!
Pășesc pe urma pașilor slăviți,
Bogat în mila, iubitor de oameni,
Om al durerii, ochii-I sfinți, mereu smeriți.

Cum Doamne pot să fiu ca Tine,
Să calc mereu pe sfânta-Ți urmă?
Să răspund urii făcând numai bine
Să mă jertfesc alături de a Ta turmă?

Cu penele cele de aur smulse,
Vreau să pășesc mereu, mereu, înainte,
Că și ale Tale mâini au fost străpunse
Dar Tu ai avut doar binecuvântări Părinte!

Viața este un loc de trecere greoi și strâmt,
Un loc al transformării spre mai bine.
O vale unde poți ajunge un ratat sau… sfânt!
Depinde doar de cine asculți, de cine!

Eu am ales să lupt mereu cu mine
Să pot să fiu desăvârșită -n vreme,
Menirea mea-i să o sfârșesc aici cu bine
Ca la plecare să nu am a mă teme!

Sus pe metereze, la luptă, înainte!
Să nu lăsăm lumea să ne doboare jos.
Mai scumpa-i veșnicia ca și un blid de linte
Veghere strig acuma, mireasa lui Hristos!

Greta A
Bedford 12 12 ’24