Greta Andreica

Miracol
Tristeți absurde mă încearcă
Când văd că lumea asta întreagă
Aleargă de parcă ei veșnici sunt
Uitând că suntem doar … pământ.
Ura, hula, fără sens nu o înțeleg
Invidia, și răutatea ce-o culeg!
De ce… Când buni putem să fim?
Că într-o zi, oricum, cu toți murim!
De suntem regi sau cerșetori,
Cu o moarte toți suntem datori.
Atunci de ce să fim așa de răi,
Să ne urâm, parcă am fi călăi ?
Sub soare, dragii mei, toți avem loc
Să aprindem deci al dragostei sfânt foc.
Avem păduri și munți și văi, izvoare,
Oceane, mări, și păsări zburătoare!
Animale, fluturi, și atâtea felurite ori!
Ce ne zâmbesc în sute de culori.
Să lăsăm ura, fuga neloială după bani,
De ce să fim atunci, haini, dușmani?
Când putem fi ca frații pe pământ,
O vorbă bună, zâmbet, un bun gând!
Timpul nu-l deținem, el trece prin noi,
Ne vom vedea la Judecata de apoi.
Dar cât suntem aici să nu uităm
Viața e miracol! Să ne bucurăm.
Bedford 29.01

Trimite-mă!

Trimite-mă Isuse
Oriunde pe pământ,
Sunt ciobul de îndemână
Ascult de al Tău Cuvânt.

Sunt mesagerul gata
Să mă zoresc la drum,
Nu vreau să lenevesc
În slujbă nicidecum!

Sunt datoare Doamne!
Mai mult sunt decât toți!
Trimite-mă pe ogoare
Ulei îți cer, Tu poți!

Să umpli vasul meu
Cu undelemnul sfânt
Izvoare să țâșnească
Din mine pe pământ.

Vreau să îți port stindardul
Sunt omul ce spun „da”
Mă învoiesc în totul,
Să ascult porunca Ta.

Iar voia Ta preasfântă,
Să o împlinesc mereu
Că Tu ești Domn și Tată,
Iar robul Tău sunt eu.

Acolo unde alții
Nu vor să ostenească
Trimite-mi Duhul Tău
Să mă învrednicească.

Cuvinte înțelepte
Să pui în gură mea,
Ca oamenii să creadă
Să lase calea rea.

Exemplu în purtare
Vreau pentru toți să fiu,
Să te vestesc oriunde
Până când nu e târziu.

Ajută-mă pe cale
Să țin al Tău cuvânt
Că sunt așa datoare
Iar Tu ești sfânt, sfânt, sfânt!

Pictură și versuri: Greta Andreica
Bedford, ianuarie ’24

Rătăcind printre anotimpuri

Ce este viața noastră dacă nu un vânt
Ce zburdă anostă printre anotimpuri ?
Când pe pământ e larmă în faptă și cuvânt
Rănind adesea a sufletului câmpuri.

Durerea stă chircită în tăcere …
Cine s-o mai audă in zgomotul infern?
Când unul vrea căldură și putere
Altul e mulțumit cu traiul său cel tern?

În timp ce viața ne vorbește în șarade
Zburdă anotimpurile în continuu mers,
Soarele, caldura lui, ne mângâie ne arde,
Și credem că suntem stăpâni în univers.

Planuri, dorințe, vise in zorii dimineții.
Piept prea umflat pentru un biet pion,
Apoi când ne-am pierdut în vălul ceții
Cu amintiri sub braț zăcem într-un peron.

Ne credem lei, deși suntem ades furnică,
Realizările le supraestimăm
Clădim adesea vânt și secerăm nimica
Într-un târziu tăcuți ne resemnăm.

De nu găsim busola spre îndreptare
Care țintește spre un Creator Desăvârșit,
Încet ne pierdem orișice orientare
Rătăcim printre nimicuri până la sfârșit.

16 01 ’25; pictură și versuri: Greta Andreica, Bedford

În timp ce zilele zboară una după alta,
Eu tânjesc să Te cunosc mai profund,
Chiar dacă pe alocuri m-ai cioplit cu dalta
In Tine, doar în Tine vreau să mă ascund.

Mă uit în inima-mi ce uneori tresare
Și parcă nu înțelege totul pe deplin
Dar nu mă încred în ea, că e înșelătoare,
Aștept prin Duhul Sfânt, ceresc festin!±

Nu mai alerg la oameni, nu mă încred în ei
Când bat furtuni în barca-mi tremurândă,
Chiar atacată sau rănită de a firii lei,
Rămân pe Stâncă, să nu cad sub osândă!

Tăria mea e numai Domnul pe vecie
Cel ce mi-a stat alături în furtuni,
Chiar în căderi, mi-a fost izvor de bucurie
El mi-a răspuns și atunci la rugăciuni.

Mă pocăiesc de orice mă mai ține
Legată de viața asta trecătoare,
Tot râul înțeleg că a fost spre bine
Oricum Isuse îți sunt așa, așa datoare!

Te rog să mă ajuți să mă lipesc de Tine
Isuse drag, in totul totului, în toate și în tot,
Când lupii îmbrăcați în oi aleargă după mine
Să pot să fiu și atunci lumină, ajuta-mă să pot!

Să răspândesc mireasma cea cerească
Oricât ar vrea satan să mă doboare
Iubirea în mine, neîncetat să crească,
Din inimă să-mi curgă cereștile izvoare.

Care să adape în jurul meu pe orișicine
Oricât de rău ar fi, pe orice păcătos,
Să mă cufunzi în harul Tău, să fiu ca Tine,
Având statura plinătății Tale! Isus Hristos!

Greta Andreica 30 12 ’24
Bedford.

Harul a venit în lume
Prin Isus Hristos,
S-a smerit aici în toate,
A fost bun milos.

El e Cel ce s-a dat pildă
Nouă cu folos
Că acel pierdut in lume,
Să ajungă credincios.

Har măreț, venit din ceruri,
Fii în veci slăvit
Tu cobori în cel ce în viață

S-a smerit.

Doamne, Tu dai har
Dar și putere celui păcătos
Ca prin har să-și biruiască
Firea, cu folos!

Fără har venit de sus
Nu este biruință!
Se primește pe genunchi
In adâncă pocăință

Cât timp ești în viață mândru,
Har nu vei primi,
Doar smerit langa Isus
Tu poți propăși.

Dumnezeu stă împotriva
Celor care se mândresc,
Dar dă har și biruință,
Celor care se smeresc!

Dragul meu, alege viața,
Veșnic sa trăiești
Poți să capeți înfierea,
Dacă te smerești.

13 12 ’24
Greta A.

Urcând pe drum fără indicatoare
Cu cube care se perindă accidental
Deși aripa frântă tare doare
Lupt mai avan să ajung la mal.

Pe Țărmul unde nu mai e durere
Unde șuvoaiele năvalnice nu cad
Fuioare de lumini, plutesc în ‘nalte sfere
Iar neputințe se topesc și ard.

Privesc la El cu nimeni altul asemeni!
Pășesc pe urma pașilor slăviți,
Bogat în mila, iubitor de oameni,
Om al durerii, ochii-I sfinți, mereu smeriți.

Cum Doamne pot să fiu ca Tine,
Să calc mereu pe sfânta-Ți urmă?
Să răspund urii făcând numai bine
Să mă jertfesc alături de a Ta turmă?

Cu penele cele de aur smulse,
Vreau să pășesc mereu, mereu, înainte,
Că și ale Tale mâini au fost străpunse
Dar Tu ai avut doar binecuvântări Părinte!

Viața este un loc de trecere greoi și strâmt,
Un loc al transformării spre mai bine.
O vale unde poți ajunge un ratat sau… sfânt!
Depinde doar de cine asculți, de cine!

Eu am ales să lupt mereu cu mine
Să pot să fiu desăvârșită -n vreme,
Menirea mea-i să o sfârșesc aici cu bine
Ca la plecare să nu am a mă teme!

Sus pe metereze, la luptă, înainte!
Să nu lăsăm lumea să ne doboare jos.
Mai scumpa-i veșnicia ca și un blid de linte
Veghere strig acuma, mireasa lui Hristos!

Greta A
Bedford 12 12 ’24

România trezește-te!

Nu pot să cred că cei de la putere
Confiscă țara, pentru a câta oară?
Voința poporului o calcă în picioare
De al nostru vot ” la basc’ îi doare”

Brăzdată de durere și de ură,
Cuvinte-s aruncate cu putere
Se minte se înșală și se fură
În Romania astăzi în înalte sfere.

Din nou suntem de râsul lumii
Democrația e călcată în picioare!
Plătim tribut șarlataniei humii
De noi la drept vorbind „la basc’ îi doare”.

Lozinci, și dinții scrâșnind a ură,
Se văd în fruntea țărișoarei mele,
Au jefuito oameni plini de zgură
Rușinea cine, cine o so mai spele?

Pentru interesele de grup
Se calcă totul în picioare
Voturile in grabă se anulează..
Înțelegerile se rup. „La basc’ îi doare.”

Unde trăim în care lume oare,
Când drepturile sunt călcate la vedere?
Atâta nedreptate cumplit doare….
Grămezi de avuții au cei de la putere.

Doar Dumnezeu din cer mai poate a ne salva!
Corupția este in toi, este la ea acasă.
Spun că suntem liberi, deci putem tăcea!
„La basc’ ii doare” de noi nici că le pasă.

Pictură și versuri: Greta Andreica
(Prin arta simbolurilor, incerc să arăt urâțenia creației umane în comparație cu măreția creației divine. Aceasta lucrare am făcut-o în 2023, dar se potrivește ca o mănușă în situația actuală,inclusiv lozincile scrise de atunci..titlul ei este „Protest” )

Eu sunt țărâna umplută cu lumină
De însăți mâna Ta și glasul Tau
Că să mă absolvești de orice vină,
Să mă asemeni Ție Dumnezeu.

M-ai frământat când eram o ruină,
Ai pus în mine dragoste, tărie,
Mi-Ai dăruit credință și lumină
Să mă închin smerită Doamne, Ție.

Să pot ca să îți fiu folositoare,
M-ai pus și în cuptor cum n-am gândit.
Prin boli, greșeli, prin încercare,
M-ai învățat că-i înțelept să fii smerit.

Că niciodată în viață nu mă pot ascunde,
Să nu renunț în încercarea grea,
Să mă ridic oricând de orișiunde,
Dar să nu fur nicicând din Slava Ta!

Am făcut multe greșeli pe cale,
Prin valea neagră a căderii am călcat,
Dar când toți m-au părăsit în vale,
Tu, Sfinte Tată, Tu m-ai ridicat.

O mână de țărână, om nevrednic!
Doar Duhul Tău în Har mă ține,
Mi-Ai pus Lumina Ta în sfeșnic,
Doar Ea mă ajută să fac bine.

Tu mă iubești ca nimenea pe lume
Chiar și în noapte văd iubirea Ta,
Ca unui diamant mi-ai dat un nume,
Cărarea mi-o arăți cu sfântă mâna Ta.

Cum să îți mulțumesc eu nu știu Tată
Atâta ți-am greșit pe acest pământ!
Eu sunt minunea din palma Ta curată
Sunt stropul de țărână ce îl vrei sfânt.

Cu umilință mă închin Stăpâne!
În pulberea pământului pe care l-ai creat
Că mi-ai făcut atâta, atâta bine
Și întreg păcatul astăzi mi-ai iertat.

După căderi și zbateri fără număr,
Îți mulțumesc că nu mai lepădat
Mereu mai ridicat pe al Tău sfânt umăr
Din calea Ta mă ajuți să nu mă abat!

Unde aș putea găsi în lume,
O dragoste cum e iubirea ta?
Ca din pierzare să mă adune,
Să îi pese de viața mea?

Ești singurul care nu dai uitării
Pe omul ce anume l-ai creat
Cât timp avem viață din înaltul zării
Ne vrei cu gelozie Tu Cel Preaînalt.

Greta A.
Bedford. Anglia.
.

Sunt vulturul ce zboară în înalt,
Mai sus de traiul zgomotos
Ce se ridică în zilnic salt
Să fie în preajma lui Hristos.

Nu e ușor să te ridici după cădere,
Când frânta aripă încă doare,
Și nimănui nu-i pasă de a ta vrere
Sau dacă a ta credință moare.

Nu e ușor dar Harul dă putere
De șapte ori de cazi pe cale
Tu poți să te ridici din grea cădere
Hai nu mai sta în neagră vale!

Vulturul se înalță către cer,
Deschideți aripile chiar de doare,
Iubește chiar în cruntul ger
Că ea, iubirea în veci nu moare.

Știu că greșești și tu ești om ca mine
În carne, în fire, este neputință!
Dar Dumnezeu ne ajută, El ne ține,
Ridică-te, nu renunța! Zidește pe credință!

Cât ai viață nu e prea târziu
Lasă mândria, lumea, somnul
Nu mai rătăci în firesc pustiu
Te ajută chiar Isus, El Domnul!

Pe înălțimi la luptă frații mei
Când unul cade să nu fim nepăsători
Să ardem să luptăm ca niște lei
Să ne iubim suntem cu toți datori.

Bogat nu ești de ai avere
Pe care o etalezi mereu,
Dacă porți aur la vedere
Și argați roiesc in jurul tău!

Nu ești bogat cât te robește
Tot ce are lumea valoros
Chiar dacă contul îți tot crește
Și ai mașini și case din prisos.

Când pacea însă o ai in viață
Păcatul de ți-a fost iertat,
Cuvântul Sfânt de îl ai povață,
Atuncea da, tu ești bogat!

Când Dumnezeu este cu tine
Ș-ai sufletul mereu curat,
Când faci in jurul tău doar bine,
Prietene, tu ești bogat!

Nu este bogăție în lume
Să-ți de-a liniște în ceasul greu
Să te ridice, sa te ajute,
Precum o face Dumnezeu.