Timpul cel pierdut nimeni nu-l întoarce!

Fă-ți viața frumoasă astăzi cât trăiești
Să nu ai regrete când îmbătrânești
Fă cu mâna ta tot ce poți a face
Timpul cel pierdut nimeni nu-l întoarce!
Viața este scurtă, nu-i precum dorești
Fuge ca năluca, nici nu o zărești
No lasă să treacă fără de folos
Umple-ți tolba vieți cu tot ce-i frumos!
Repară un gard la văduva săracă
Neajutată pe alături să nu treacă
Să întinzi un ban celui necajit
Pâine și ajutor celui oropsit
Zâmbet pentru cel ce-i supărat
Mângâiere fii pentru întristat.
Nu-ți da toată vlaga vieții trecatoare
Spre a aduna lucruri pieritoare
Toate aici rămân când tu ai plecat
Pleci cu mâna goală, iar ce-ai adunat
Timpul le va roade se vor narui
Ele-s trecătoare nu vor dăinui.
Pune-n rânduială viața-ți pelerine.
Roagă-te, și iartă fă în jur doar bine!
Faptele sunt cele ce te vor urma
Fii exemplu-n toate fără a pregeta!
Investește-n oameni pentru ai salva
Dăruind iubire nu vei regreta.
Inima-ți va fi limpede, curată
Te va inunda lumina adevărată
Iar când trupul se va odihni în tărână
Te vei transforma pe veci în lumină!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Sunt doar un om!

Nimic nu sunt aici sub soare
Ce ar aduce-n valuri transformări,
Sunt larva ce ar vrea sa zboare
Cu aripi largi întinse înspre zări.

Sunt bulgarele indumnezeit prin Jertfă,
Care țintește ochii către rai…
Purtat de Vântul care-n taină suflă
Și mă împodobește în al iubirii strai.

Să fiu candela care arde
Când întunericul în paclă se întinde,
Iar uraciunea pustiirii șade unde nu se cade,
Să fiu un stâlp ce frații nu și-i vinde!

Să sar atunci când unul cade,
Să întind o mână celui ostenit,
Sa fiu lumina, călăuza care arde,
Pâine să fiu celui flămând și necăjit.

Să mă asemăn cu Acela care
S-a dat ca Jertfă pentru omenire
Care a fost smerit și blând cu fiecare,
Ca să salveze lumea din pieire.

Sunt doar om, nimic nu-i nou sub soare!
Dar vreau sa fiu acel ce spune “Da”
Acel ce scapă omul din pierzare
Și stă în spărtură la chemarea Ta!

Să pot să zbor spre Țara de lumină
Dezlegată de pământ când Tu mă vei chema
Liberă pe veci de orice vină
Să mă desfat doar în prezența Ta!

Migrarea va veni deodată
Spre tara cea de soare plină,
Iar zbaterea-n noroi va fi uitată
Când mă voi transforma-n lumină!

Pictură și versuri: Greta A.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Sunt stârpitura care a primit mult har

Sunt glasul care striga azi trezire,
Care implora mila cea din cer,
Să nu rămânem aici jos în vale
Să nu fim printre cei ce pe vecie pier.

Sunt doar un ciob nimic mai mult
Sunt omul cel salvat în Jertfa sfântă,
Un călător ce cade ades pe drum,
Și-i ridicat de mii de ori și îndreptat spre țintă.

Sunt mâna care ajută cu plăcere
Copleșit de marea Tatălui iubire,
Care stergarul adesea și-l încinge
Și exaltat slujește cu uimire.

Sunt piciorul care aleargă pe cărare
Să ducă vestea celui ce-i căzut în hău,
Că încă e posibil, există o salvare
Că încă iartă Sfântul Dumnezeu!

Sunt gura ce vorbește de Isus
Și cântă despre a Să Împărăție,
Care arată drumul care duce sus
Că vremea este spre apus târzie.

Sunt stârpitura care a primit mult har
Iertare și putere de îndreptare
Cel care-a plâns de multe ori cu amar,
Și peste care a curs Duh Sfânt, salvare.

Sunt cel care privesc plângând în sus
Mirat de-a Tatălui iubire fără seamăn,
Care trăiesc minunea înnoirii in duh
Pe care nu am cu ce să o aseamăn.

Prieten drag te rog nu întârzia
Nu ți risipi viața ta în lume
Că îți va părea odată asa de rau
Că nu ai căutat Slăvitul Nume.

Intoarce-te cât încă mai trăiești
Să fii și tu părtaș cu oastea cea Divină,
Să fii iertat sa nu te risipești,
Să fii în cer cu îngerii care se închină!

Pictură și versuri : Greta Andreica

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Rămâne doar….


O haltă este viața pe aripa vremii,
Ce trece grăbită măturând totu-n jur
Iar când cortina cade tăcută,
Rămâne doar ce ai împărțit imprejur.

Rămâne amintirea, rămâne și fapta
Dovadă a ce în viață ai făcut,
Silința, vorba și truda,, sudoarea
Ce tăcută de pe fruntea ta a căzut.

Rămâne cântarea ce cantat-ai în vreme
Încurajând pe altul sa trăiască frumos.
Rămâne credința ce ai arătat-o pe cale
În drumul vieții urmând pe Hristos!

Rămâne ecoul binelui care
L-ai împărțit în jurul tău pe pământ
Rămâne dovada ca în viață pe cale
Ai fost un om rău sau.. Un sfânt.

Cât încă trăiești gândește-te bine
Socoate înțelept ce merită făcut
Să nu regreți fapta făcută și vorba
Când timpul pentru tine a trecut.

Pictură și versuri : Greta Andreica

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

O stea pe cerul vieții

Tu ești creată ca să fii o stea
Să strălucești in jur, să dai lumină,
Ca cei care privesc la viața ta
Să fie înviorați de strălucirea-ți grea
Să se ridice dincolo de tină.

O stea pe cer rămâne veșnic stea,
Chiar dacă norii-n jur se involburează,
Ea împrăștie lumină… e esența sa!
Ea niciodată nu se va intuneca
Chiar de suratele o râd, o înstrăinează.

Când simți că inima ți-e ruptă-n două
Și nu mai vezi un sens în tot ce faci,
Steaua e tot ce cer chiar dacă plouă!
Doar strălucirea ei este ascunsă nouă,
Rămâi măreață, liniștită deci și … taci.

Crede in bine in orice circumstanță
Și nu te îndoi de strălucirea ta,
Lasă scânteia să-și dea importanță…
Ea se va stinge in curând cu siguranță,
Nu pune-n suflet nici o vorbă rea.

Când drumul este greu și sinuos
Și nu mai vezi in jur nimic pe cale
Privește către soarele Hristos!
El nu a coborât din cuie jos
A biruit senin batjocuri și ocare.

Rămâi ce ești că este bine așa
Minune vie sus pe bolta vieții,
Fă tot ce poți cu înțelepciunea ta
Dacă rămâi în luptă nu vei regreta
Și strânge-vei recoltă-n zorii dimineții.

Greta Andreica, Bedford, Anglia.
(Pt iubita și prețioasa mea fică Alexandra.)

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Aripe de înger

Aripe de 

O bornă de hotar, un an ce trece,
Aripi de înger fâlfâie în surdină,
Iar gândul câte mai petrece!
Din ce a fost, din ce o să vină,

Ne este dragă viața dureros de tare,
O vrem nemărginită, un foc ne arde
Luptăm cu noi, cu timpul, fiecare
În timp ce ea zburând, vorbește în șarade.

Iar primăvara ce o așteptăm să vină,
Ne arată drumul ce prin iarnă trece
Că să umblăm prin soare și lumină,
Vom trece toți prin iarna grea și rece.

E bornă iar, dar câte mai sunt Doamne?
Cât timp de cercetare ne mai dai?
Noi măsurăm viața după veri și toamne,
Tu o masori in zile, acolo-n rai.

Evenimentele vorbesc că vine în fugă
Se apropie chiar Borna cea Finală!
Când toți și toate, acolo o să ajungă,
Trezirea omenire, este eminentă, capitală!

Anul ce vine este unul care
Ni se arată nou nouț, este curat și gol.
Cu ce îl vom umple fiecare,
Rămâne de văzut cât el va fi pe rol!

Greta A 30.12.”21. Bedford, Anglia

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Praf și cenușă

Tot ce aduni în astă viață
Și te zbați frumos să fie,
Mașini, case sau bani gheață
Nu rămân pentru vecie.

Se îvechesc, se strică toate,
Rugina se așterne-n taină..
Timpul pe toate le roade
Chiar și prețioasa-ți haină!

Totul trece precum spuma,
Se usucă precum iarba,
Eu îți strig trezire acuma
Nu te risipi degeaba!

Într-o zi toate vor trece,
Chiar de-ți dai toată silința,
Praf, cenușă se vor face
Va rămâne doar căința!

Că n-ai investit in lucruri
Ce rămân pentru vecie
Și de care să te bucuri
Folositoare în veci să-ți fie.

Investește-n bunătate
Ce transformă al tău suflet,
În milă și în dreptate
Ce te ajută-n al tău umblet!

Ca atunci când vei ajunge
La hotarul vieții tale
Să te poți de aicea smulge
Fără de regrete în cale.

Să nu pleci cu fața plansă
Când vei trece a morții ușă
Să nu auzi că averea strânsă
Este praf, este cenușă!

Greta A 11.12 2021

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

E toamnă

E toamnă dar ce toamnă Doamne!
Când câinii stau la pândă pe poteci
Când sfinții cad iar stâlpii se îndoaie
Pe Tera este teamă, plâns și ploaie
Și simți că mai departe-i greu să treci.

Veștile sunt rele, este destabilizare,
Iar frica se ascunde mai adânc,
Cu mască, fără mască pe cărare
Mărșăluim cu ochii goi privind în zare
Iar cei neputincioși se vaietă și plang.

Natura e îmbrăcată în strai de sărbătoare
În antiteză cu haosul de pe pământ
Ea ne vorbește despre o splendoare,
Un plan Divin unde nu e schimbare,
Ea reprezintă Creatorul Drept și Sfânt!

Veniți creștini sa ne proșternem fața
Cerând sa curgă Har dar și iertare!
Ca în Sodoma astăzi a ajuns viața,
Așa că până nu se rupe-n două ața,
Imperativ e, să ne recunoaștem fiecare!

E ceasul cel din urmă, e vremea de trezire
Cu ochii țintă să fim spre Creator
Fecioarele au întrat cu toate-n ațipire
Dragostea sa stins în vorbă și trăire
Iar cei ce nu veghează se îndoaie, apoi mor.

Greta A. Bedford 29.10.2021

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Ma agat de cer

Mă agăț de cer cu mâinile amândouă
Să uit de teamă si de moarte,
Credința-mi este scut și curge rouă
Chiar in furtună în mine plouă
Cu stropi de cer în plInă noapte.
Har și teamă și frustrare
Se îngrămădesc cu toate-n suflet,
Iar printre veștile amare
Și frământarea care doare
O rază de lumină am în umblet.
Este credința că în toate
Veghează Dumnezeu de sus,
Care ne aude a durerii șoapte
Prin pâcla densă El o să ne poarte
Viața e in mâna Lui precum a spus.
Fotografie si versuri: Greta Andreica 30.03.2020
Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Alerg spre Tine

Pe un crâmpei de cer, alerg spre Tine,
Să te cuprind în brațe cu nesaț..
Dar când privesc adânc în mine,
Văd ce puțin am adunat sub al meu braț!
Și mă întreb atunci cu disperare
Ce aș putea în taină să adun
Când bucuriile in Duh sunt rare
Iar aprecierile sosesc mereu. “postum”
Publicat în poezii | Lasă un comentariu