O stea pe cerul vieții

Tu ești creată ca să fii o stea
Să strălucești in jur, să dai lumină,
Ca cei care privesc la viața ta
Să fie înviorați de strălucirea-ți grea
Să se ridice dincolo de tină.

O stea pe cer rămâne veșnic stea,
Chiar dacă norii-n jur se involburează,
Ea împrăștie lumină… e esența sa!
Ea niciodată nu se va intuneca
Chiar de suratele o râd, o înstrăinează.

Când simți că inima ți-e ruptă-n două
Și nu mai vezi un sens în tot ce faci,
Steaua e tot ce cer chiar dacă plouă!
Doar strălucirea ei este ascunsă nouă,
Rămâi măreață, liniștită deci și … taci.

Crede in bine in orice circumstanță
Și nu te îndoi de strălucirea ta,
Lasă scânteia să-și dea importanță…
Ea se va stinge in curând cu siguranță,
Nu pune-n suflet nici o vorbă rea.

Când drumul este greu și sinuos
Și nu mai vezi in jur nimic pe cale
Privește către soarele Hristos!
El nu a coborât din cuie jos
A biruit senin batjocuri și ocare.

Rămâi ce ești că este bine așa
Minune vie sus pe bolta vieții,
Fă tot ce poți cu înțelepciunea ta
Dacă rămâi în luptă nu vei regreta
Și strânge-vei recoltă-n zorii dimineții.

Greta Andreica, Bedford, Anglia.
(Pt iubita și prețioasa mea fică Alexandra.)

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Aripe de înger

Aripe de 

O bornă de hotar, un an ce trece,
Aripi de înger fâlfâie în surdină,
Iar gândul câte mai petrece!
Din ce a fost, din ce o să vină,

Ne este dragă viața dureros de tare,
O vrem nemărginită, un foc ne arde
Luptăm cu noi, cu timpul, fiecare
În timp ce ea zburând, vorbește în șarade.

Iar primăvara ce o așteptăm să vină,
Ne arată drumul ce prin iarnă trece
Că să umblăm prin soare și lumină,
Vom trece toți prin iarna grea și rece.

E bornă iar, dar câte mai sunt Doamne?
Cât timp de cercetare ne mai dai?
Noi măsurăm viața după veri și toamne,
Tu o masori in zile, acolo-n rai.

Evenimentele vorbesc că vine în fugă
Se apropie chiar Borna cea Finală!
Când toți și toate, acolo o să ajungă,
Trezirea omenire, este eminentă, capitală!

Anul ce vine este unul care
Ni se arată nou nouț, este curat și gol.
Cu ce îl vom umple fiecare,
Rămâne de văzut cât el va fi pe rol!

Greta A 30.12.”21. Bedford, Anglia

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Praf și cenușă

Tot ce aduni în astă viață
Și te zbați frumos să fie,
Mașini, case sau bani gheață
Nu rămân pentru vecie.

Se îvechesc, se strică toate,
Rugina se așterne-n taină..
Timpul pe toate le roade
Chiar și prețioasa-ți haină!

Totul trece precum spuma,
Se usucă precum iarba,
Eu îți strig trezire acuma
Nu te risipi degeaba!

Într-o zi toate vor trece,
Chiar de-ți dai toată silința,
Praf, cenușă se vor face
Va rămâne doar căința!

Că n-ai investit in lucruri
Ce rămân pentru vecie
Și de care să te bucuri
Folositoare în veci să-ți fie.

Investește-n bunătate
Ce transformă al tău suflet,
În milă și în dreptate
Ce te ajută-n al tău umblet!

Ca atunci când vei ajunge
La hotarul vieții tale
Să te poți de aicea smulge
Fără de regrete în cale.

Să nu pleci cu fața plansă
Când vei trece a morții ușă
Să nu auzi că averea strânsă
Este praf, este cenușă!

Greta A 11.12 2021

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

E toamnă

E toamnă dar ce toamnă Doamne!
Când câinii stau la pândă pe poteci
Când sfinții cad iar stâlpii se îndoaie
Pe Tera este teamă, plâns și ploaie
Și simți că mai departe-i greu să treci.

Veștile sunt rele, este destabilizare,
Iar frica se ascunde mai adânc,
Cu mască, fără mască pe cărare
Mărșăluim cu ochii goi privind în zare
Iar cei neputincioși se vaietă și plang.

Natura e îmbrăcată în strai de sărbătoare
În antiteză cu haosul de pe pământ
Ea ne vorbește despre o splendoare,
Un plan Divin unde nu e schimbare,
Ea reprezintă Creatorul Drept și Sfânt!

Veniți creștini sa ne proșternem fața
Cerând sa curgă Har dar și iertare!
Ca în Sodoma astăzi a ajuns viața,
Așa că până nu se rupe-n două ața,
Imperativ e, să ne recunoaștem fiecare!

E ceasul cel din urmă, e vremea de trezire
Cu ochii țintă să fim spre Creator
Fecioarele au întrat cu toate-n ațipire
Dragostea sa stins în vorbă și trăire
Iar cei ce nu veghează se îndoaie, apoi mor.

Greta A. Bedford 29.10.2021

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Ma agat de cer

Chiar de-i furtunâ
Mă agăț de cer cu mâinile amândouă
Să uit de teamă si de moarte,
Credința-mi este scut și curge rouă
Chiar in furtună în mine plouă
Cu stropi de cer în plInă noapte.
Har și teamă și frustrare
Se îngrămădesc cu toate-n suflet,
Iar printre veștile amare
Și frământarea care doare
O rază de lumină am în umblet.
Este credința că în toate
Veghează Dumnezeu de sus,
Care ne aude a durerii șoapte
Prin pâcla densă El o să ne poarte
Viața e in mâna Lui precum a spus.
Fotografie si versuri: Greta Andreica 30.03.2020
Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Alerg spre Tine

Pe un crâmpei de cer, alerg spre Tine,
Să te cuprind în brațe cu nesaț..
Dar când privesc adânc în mine,
Văd ce puțin am adunat sub al meu braț!
Și mă întreb atunci cu disperare
Ce aș putea în taină să adun
Când bucuriile in Duh sunt rare
Iar aprecierile sosesc mereu. “postum”
Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Dor de primavara

Ma arde dor de primăvară
Ce adânc înfipt e în ființa mea
Dar plouă tare si-i spre seara
Și cade nea pe tâmpla-mi
grea.
Am florii înmiresmate-n suflet
ȘI gânduri cu miros de cer,
Dar ofilit e trupul în umblet
Iar talpa calcă mai stingher.
Iubite te aștept cu ardoare
Să mă cuprinzi cu al tău braț
Absența ta cumplit mă doare
Si fierbe in adânc nesaț.
De ma ascunde timpu-n vreme
Sub iarba verde matăsoasă
Să știi că nu am a mă teme
Mă pregătesc să fiu mireasă.
Iar florile din iarba verde,
Ce vor inmiresma câmpia
O să-ți vorbească despre mine
O să-ți descrie bucuria
Ce-mi curge azi in suflet caldă
Când liliacul e inflorit…
Când florile curg in tornadă
Și te aștept dinspre zenit.
Dar până atunci mai lupt iubite
Cu mine însumi sa adun
Mărgăritare inflorite
Si te aștept…. e tot ce spun!
Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Pe plaiuri de lumina

Pe plaiuri de lumină în Sfânta părtășie
Ochii către Tine în tihnă privesc
Bucurii in salbă daruindu-mi mie
Mă cuprinzi în brate ca să mă odihnesc.
Doamne, măreția Ta mă împresoară
Bucuria sfântă în care mă desfeți
Râuri curg prin mine ce mă înfioară
În inalte sfere în care mă răsfeți!
Sunt deasupra firii cu trăiri mărunte
În calești de har plutesc pe înălțimi
Ea, credința, în Tine mă ascunde
Și mă înaltă-n duh printre heruvimi!
Mă ïnchin cu adåncă reverenţă
Către Tine Țată urzitor de har
M-ai iertat adesea arătând clemență
Iar prin vai adânci mi-ai fost al vieții far.
Țată drag, o minunat Părinte!
Ce mă porți prin har de zeci de ani,
Îmi descoperi multe taine sfinte
Si îmi dai putere să iubesc dușmani
Fiecare zi cu Tine merg inainte
Te ador preasfinte Dumnezeu slăvit
Iti sărut azi talpa fără de cuvinte
Că viața întreagă Tu m-ai ocrotit
Cand va veni ceasul sa ma iei la Tine
Un lucru Doamne ingaduie-mi să-ți cer
Sa ma tii de mâna printr reci ruine
Ca sa nu am frica si sa nu dispar.
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Boala nu mă poate ține

 

Covidul nu mă poate ține,
Să mă înalț spre Tine în lin zbor,
Să Te laud, să-ți cânt cu suspine,
Să mă bucur în Tine iubit Salvator!

Trupul e slab în neputința legat
Dar duhul e viu plin de putere divină,
Prin geamăt te laud slăvit Împărat
Că torni în mine și har și lumină.

Pe poteci de iubire mă porți neîncetat
Calești și potire îmi dărui Divine,
Aduci tot cerul la mine în pat
Mă umpli de viață divină din Tine.

Am bucurii negrăite în inima mea
În timp ce trupul în boală se zbate,
Aripi de har mă spijină-n clipa cea grea
Cu Tine Isuse am să trec peste toate!

15. 01 2021

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Prin zăbrele de covid

Curge lumină de sus prin zabrele de covid
Scântei de viață mă agață de cer
Analiză profundă în ceas de răscuce
Mă îndeamnă iertare, milă să cer.

Pentru timpul risipit în neștire
Cu lucruri ce trec și de duc ca un val,
Pentru prea puțina implicare, jertfire,
Cand tot ce contează e mărețul Tău har.

Dincolo de toate rămâne doar Jertfa
Credința în Cel ce viața împarte
În Hristos Isus, Domnul slavei,
Cu El voi păși într-o zi peste moarte.

El este învierea și viața ce toate le știe,
Privesc prin credință spre cerul sublim
Știu sigur credința mi-e reală și vie,
De aceia Te laud, mă supun și mă-nchin.

Greta Andreica: 14 01 2021 Bedford.

Publicat în Fără categorie | Etichete | Lasă un comentariu