O soră dragă, când gândesc la tine,
Îmi amintesc prezenţa ta tăcută
Şi cât de silitoare-ai fost în bine
Iar dragostea, ţi-a fost neprefăcută.
Doreai mereu să fii la rugăciune
La părtăşie-n duh cu fraţii tăi
Şi nu voiai nimica rău a spune
Citeam aceasta-n ochii calzii ai tăi.
Când ai ştiut că ziua e aproape
Să te-ntâlneşti cu Cel ce te-a creat
Nimic nu ai lăsat să-ţi scape
Chiar hainele aproape toate ţi le-ai dat.
În somn plecat-ai de pe acest pământ
Aşa cum îţi vorbise Dumnezeu,
În şoaptă, în tăcere, fără de cuvânt
Te-ai dus să fii cu El mereu.
… Şi ai plecat acasă-n veşnicie
Scăpând pe veci de ce e trecător
Intrând în a Stăpânului deplină bucurie
Zburând în duh, mai sus de orice nor.
Zalau 29 oct. 2011
În amintirea surorii Viorica Blaj