Cînd îmi vorbeşti o Doamne prin natură Mă copleşeşte măiestria Ta Uimită sunt cu-ntreaga mea făptură Nu am cuvinte-n a mea gură Tu eşti mai mult decât pot eu visa. Când îmi vorbeşti spre îndreptare Ascult şi mă smeresc mereu Umilă vin şi-mi cer iertare, Lumină pentru a mea cărare Să nu mă rătăcesc mai…
Pământul în horă pluteşte-n abis, În dans zgomotos, iral, indecis. Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea, Putere, căldură s-adune din ea. Furtuni, uragane acum se înteţesc, Dezastrele lumii ades ne vorbesc. Mai marii lumii la tainice mese, Urzesc ţesătura si uite-o cum iese! Ce este sfânt a fost pervertit, Adevarul suprem de rău e vorbit Închinarea…
În încercare stau de-o vreme dar mintea încă-mi este trează chiar dacă tot lăuntrul geme în taină inima-mi veghează. Privesc spre buza depărtării si nu văd ajutor venind… chiar dacă pradă sunt uitării, aleg să stau în post, slujind. Nu stiu ce mă aşteaptă mâine, nici lupta ce o sa fie dusă nu ştiu de…
Ce soare arid a curs pe drum…S-a așternut… parcă e scrum!Din ce era frumos, cândva pe drumul vieții ce urca,Acum se adună în grămezi poveriCe n-ai timp să le vezi…Și plouă flori? Dar ce de spini…Sunt câini pe drum și sunt haini!Că fură ce este frumos,Lăsând doar spini și scrum pe jos. Iar soarele ce…
M-am coborât în mine încetişor Să cercetez… şi mă-nfior… Că am găsit ce nu mă aşteptam. Singuratatea mă privea prin geam Dar cum se poate? Nu voiam s-accept Că drumu-n viaţă îmi este drept! Si… totuşi uite-am fost înstrăinată, De fraţii mei afară alungată. Au aruncat în mine cu pământ Si vorbe fără rost au…
Înstrainată Doamne pe carare, Privesc spre veşnicie-n zare Sunt un ostaş rănit în post Ce-a vrut să afle-al vieţii rost, Am vrut să fiu al tău străjer Dar m-a lovit un lăncier Eu am sărit, am vrut s-ajut… El m-a zărit o clipă fără scut Si m-a lovit puternic cu furie Să mă doboare pentru…
Cu pumnii srânsi privim napoi La tot ce fost-a pe pamânt Şi lacrimele curg suvoi Ca am ramas atât de goi Cu suflet sec si duh înfrânt. Noi trebuia sa fim lumini Arzând puternic împrejur Dar am ramas doar pelerini Ursuzi si uneori haini Cu graiul monoton si dur. Ne-au sfâsiat tâlhari pe drum Furându-ne…
Mă-ndrept către ceruri stângace Să cer o lumină pe drum Că-n lumea noastră seară se face Şi nu vreau să mă pierd nicidecum. Doresc îndrumare pe drumul ce trece Pe lângă prăpăstii adânci Înaintarea e grea, e seară, e rece Iar eu mă sprijin în treacăt de stânci. Pericole-n jur mă-npresoară Iar vântul în dansu-i…
Când Dumnezeu în dragostea-i dăruitoare L-a dat spre întrupare pe Hristos Ne-a arătat puterea jertfitoare Ce ne-a salvat pe fiecare Şi fost-a omenirii de real folos. Tu ai sadit şi-n oameni nemurirea Şi ne-ai chemat la viata din abis. Ai pus în noi o Doamne, fericirea Când Tu ne-ai arătat că avem menirea S-ajungem sus,…
De sub zăpezile troiene apare iată mititel, prin liziere, prin poiene Întâiul fir de ghiocel! El e plăpând, abia se vede, ca firul ierbi, subţirel, cu tulpiniţa lui cea verde micuţul fir de ghiocel. Pământul reavăn se trezeşte mustind încă după dezgheţ. întâiul mugur se zăreşte Şi-un ghiocel micuţ răzleţ. E vestitorul ce ne spune…
