Lună: martie 2012

Categorii
poezii

Când îmi vorbeşti


Cînd îmi vorbeşti o Doamne prin natură
Mă copleşeşte măiestria Ta
Uimită sunt cu-ntreaga mea făptură
Nu am cuvinte-n a mea gură
Tu eşti mai mult decât pot eu visa.

Când îmi vorbeşti spre îndreptare
Ascult şi mă smeresc mereu
Umilă vin şi-mi cer iertare,
Lumină pentru a mea cărare
Să nu mă rătăcesc mai greu.

Când îmi vorbeşti în taină prin tăcere
Mă clatin frământată greu
Mă rog, mă zbat şi cer putere
Ca zilnic să-mi găsesc plăcere
Numai în sfânt Cuvântul Tău.

Când îmi vorbeşti în taină prin putera
Ce o laşi să curgă-n duhul meu
Atuncea simt ce este înfierea
Că-n inimă a dispărut durerea
Tu mă înalţi să uit de orice greu!

Când Tu-mi vorbeşti cu duioşie
Se limpezeşte tot lăuntrul meu
Uit tot ce-a fost, ce o să fie
Mă-nchin cu atâta bucurie
Şi te glorific Doamne Dumnezeu!
Amin
Zalau, 28 03 2012

Categorii
poezii

Trezeste-te omenire!


Pământul în horă pluteşte-n abis,
În dans zgomotos, iral, indecis.
Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea,
Putere, căldură s-adune din ea.

Furtuni, uragane acum se înteţesc,
Dezastrele lumii ades ne vorbesc.
Mai marii lumii la tainice mese,
Urzesc ţesătura si uite-o cum iese!

Ce este sfânt a fost pervertit,
Adevarul suprem de rău e vorbit
Închinarea o formă goală a ajuns,
Omul teluric de rău e pătruns.

Urâciunea pustiirii se-ntinde mereu
Omul slab, păcătos, se vrea Dumnezeu
Aidoma Sodomei ajuns-am şi noi
Pacatul se-ntinde, desfrâu-i în toi.

Nadejdea se pune în oameni ce pier
Că prea adesea se uită de cer!
Mândrii desarte se ridică în van
Si râde în barbă vicleanul satan.

Păcatul se apropie acum de apogeu
Trezeşte-te omenire! Există Dumnezeu!
Iar dacă sfârşitul încă nu a venit
Mai sunt mijlocitori ce au stăruit.

 

Zalau, 23 o3 2012

Categorii
poezii

Chiar dacă tot lăuntrul geme


În încercare stau de-o vreme
dar mintea încă-mi este trează
chiar dacă tot lăuntrul geme
în taină inima-mi veghează.

Privesc spre buza depărtării
si nu văd ajutor venind…
chiar dacă pradă sunt uitării,
aleg să stau în post, slujind.

Nu stiu ce mă aşteaptă mâine,
nici lupta ce o sa fie dusă
nu ştiu de voi avea o pâine
însă aleg ISUS, să-Ti fiu supusă!

Nu este simplu-n încleştare
când eşti zdrobit nu e uşor
când sufletul amar te doare
şi vezi nadejdile cum mor.

Când ce cladit-ai cu migală
se spulberă-ntr-o clipa doar,
iar duhuri rele de îndoială
îţi picură-n adânc amar.

Când deznădejdea dă târcoale
cu valul ei de ceaţă dens,
iar duhuri vin ca să doboare
pericolul fiind imens

atunci se vede cât de mare
este credinţa ce-o afirmi
când rău zdrobit în încercare
pe Dumnezeu alegi să-L chemi

Căci dincolo de încercare
Cel ce veghează e Isus!
De aceia lupt privind în zare
Aleg să fiu un rob supus.

Zalau 25 Martie 2012

Categorii
poezii

Pe drum

Ce soare arid a curs pe drum..
s-a aşternut…parcă e scrum!
Din ce era frumos cândva
pe drumul vieţii ce urca,
acum se adună în grămezi
poveri ce n-ai timp să le vezi
şi plouă flori? Dar ce de spini…
sunt câini pe drum şi sunt haini!
Că fură ce este frumos
lăsând doar spini şi scrum pe jos.
Iar soarele ce ne-ncălzea…
acum ne arde-n calea sa.
Mărşăluim cu guri flămânde
iar tălpile ni-s sângerânde,
mai cerem apă pentru drum
murdari suntem de-al vieţii scrum.
Ne dă a Ta lumină sfântă
Că inima ni-e sângerândă.
Să curgă ploaia Ta din cer,
să nu fim între cei ce pier!

Categorii
Fără categorie

Singuratate-n universul meu

M-am coborât în mine încetişor
Să cercetez… şi mă-nfior…
Că am găsit ce nu mă aşteptam.
Singuratatea mă privea prin geam
Dar cum se poate? Nu voiam s-accept
Că drumu-n viaţă îmi este drept!
Si… totuşi uite-am fost înstrăinată,
De fraţii mei afară alungată.
Au aruncat în mine cu pământ
Si vorbe fără rost au răspândit în vânt.
Acolo-n Casa Ta unde aşteptam belşug
S-a pus pe mine asprul jug
Prin mine însumi eu nu sunt nimic
De aceea mă-nfior şi… nu ştiu ce să zic!
Respinsă fiind de cei din jur
Am plâns când am aflat verdictul dur.
Îmi pare totul un coşmar
Silinţa mea se pare-a fi-n zadar.
Dar, este o portita neînchisa
Credinta mea care nu este-nvinsa!
Am să mă plec şi mai adânc la cruce
Să poţi o Doamne pace a-mi aduce.
Aleg să iert pe cei ce m-au rănit
Şi ani la rând m-au prigonit.
De ce-i aşa… Tu ştii mai bine
Că Tu eşti cel ce toate-n mâna Sa le ţine
Ajută-mă ca să rămân la cruce jos
Să pot să iert şi să iubesc Isus Hristos.

Amin
Zalau, 18 Martie 2012
(Din păcate se mai întâmplă şi aşa….cauzele pot fi diverse,iar aceste versuri doresc să fie o încurajare pentru cei ce se găsesc în astfel de situaţii.)

Categorii
poezii

În luptă!


Înstrainată Doamne pe carare,
Privesc spre veşnicie-n zare
Sunt un ostaş rănit în post
Ce-a vrut să afle-al vieţii rost,
Am vrut să fiu al tău străjer
Dar m-a lovit un lăncier
Eu am sărit, am vrut s-ajut…
El m-a zărit o clipă fără scut
Si m-a lovit puternic cu furie
Să mă doboare pentru veşnicie.
Ostaşul cade, dar el se ridică
E antrenat, el nu cunoaşte frică.
Acum îmi pare totul un coşmar
Ce se întâmplă pare ireal!
Doream doar rănile în jur să leg
Dispreţul nu i-l înteleg!
Luasem armătura pentru luptă
Ca să dobor a iadului redută
În ambuscadă, haos s-a făcut
Amarnic m-a lovit până-am căzut.
Rănită m-a lăsat acolo jos
Spunând că asta-i voia lui Hristos.
Rănită, înarmată, sângernd,
Mărşăluiesc cu veşnicia-n gând.
Mergând pe calea către cer,
Chiar de-s ranita, nu disper,
Ci mă-narmez mereu cu sârguinţă
Şi lupt ca să păstrez a mea credinţă.
Să pot să iert şi să iubesc deplin
Smerită Doamne mă închin!
Acolo sus la veşnicul festin,
Răsplată pentru toate voi primi,AMIN!

17 martie 2012

Categorii
poezii

De dincolo de mormânt


Cu pumnii srânsi privim napoi
La tot ce fost-a pe pamânt
Şi lacrimele curg suvoi
Ca am ramas atât de goi
Cu suflet sec si duh înfrânt.

Noi trebuia sa fim lumini
Arzând puternic împrejur
Dar am ramas doar pelerini
Ursuzi si uneori haini
Cu graiul monoton si dur.

Ne-au sfâsiat tâlhari pe drum
Furându-ne cerescul nimb
Zadarnic regretam acum
Ce am cladit ajuns-a scrum
Şi nu primim nimic în schimb.

N-am preţuit ce e Măreţ
Valorile le-am ars în scrum
Traind în van. trăind razlet
Abia acum stim ce-are pret
Dar ce pacat ca e… postum!

***

Tu care ai viaţă încă
Întoarca-te la Dumnezeu
Priveşte spre eterna Stâncă
Şi vino cu căinţă adâncă
Să nu ajungi în negrul hău.

Cât încă ai suflare se mai poate
Să te întorci din drumul rău
Renunţă la a morţii şoapte
Şi ieşi acum din neagra noapte
Că astăzi încă este timpul tău!

Zalau, 14 Martie 2012

Categorii
poezii

Lumină pe drum


Mă-ndrept către ceruri stângace
Să cer o lumină pe drum
Că-n lumea noastră seară se face
Şi nu vreau să mă pierd nicidecum.

Doresc îndrumare pe drumul ce trece
Pe lângă prăpăstii adânci
Înaintarea e grea, e seară, e rece
Iar eu mă sprijin în treacăt de stânci.

Pericole-n jur mă-npresoară
Iar vântul în dansu-i presară mister,
Seara lumii încet se coboară
În rugă m-agăţ cu sfială de cer.

Te chem o Isuse sădeşte în mine
A Duhului sfinte trăiri,
Înlătură din lăuntru-mi Divine
A firii nătângi plăsmuiri.

Dorit-am mereu să mă-nalţ căte Tine
Mai mult, mai aproape să-ţi fiu
Dar acum este seară Divine
Trimite-mi lumină, că ceasu-i târziu.

Categorii
poezii

M-ai învăţat ce e iubirea


Când Dumnezeu în dragostea-i dăruitoare
L-a dat spre întrupare pe Hristos
Ne-a arătat puterea jertfitoare
Ce ne-a salvat pe fiecare
Şi fost-a omenirii de real folos.

Tu ai sadit şi-n oameni nemurirea
Şi ne-ai chemat la viata din abis.
Ai pus în noi o Doamne, fericirea
Când Tu ne-ai arătat că avem menirea
S-ajungem sus, în sfântul Paradis.

Dar până acolo Doamne cu migală
Ne-ai învăţat ca să iubim deplin.
Să n-avem doar o nouă văruială,
Iar în lăuntru a păcatului cocleală
Să ne despartă de-un ceresc destin.

Ne-ai învăţat o Doamne ce-i iubirea
Cum prin iubire pot să dăruiesc.
Măsura de iubire se vede-n dăruire,
Se-nmănunchează cu puterea de jertfire
Şi astfel moare ceea ce-i firesc.

Când a venit Hristos în lumea noastră
El pentru noi s-a dăruit deplin
Şi ne-a deschis spre Dumnezeu fereastră
De aici de pe planeta cea albastră
Când a murit pe cruce în greu chin.

Ne-a arătat O dragoste ce se jertfeşte
Ne-nvâtoşată de mândrii deşarte.
Care viaţa nu-şi precupeţeşte
Ne-a învăţat să ştim cum se iubeşte
Când pentru noi S-a dus la moarte.

Amin
Zalau -4 martie 2012

Categorii
poezii

Vestitorul

De sub zăpezile troiene
apare iată mititel,
prin liziere, prin poiene
Întâiul fir de ghiocel!

El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.

Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.

E vestitorul ce ne spune
că a trecut iarna cea grea,
Că vremea ei acum apune
Că primăvara va apărea!

Micuţul ghiocel străbate
prin stratul alb şi gros de nea
petalele o să-şi arate
când soarele ce va apărea.

Ca el la fel şi tu creştine,
poţi birui prin tot ce-i greu,
Că e o forţă ce te ţine
E bunul nostru Dumnezeu!

Te du-nainte cu credinţă
oricât de grea e calea ta
şi-o să ajungi prin biruinţă
acolo sus în ţara Sa.

de Greta Andreica