Categorii
poezii

Adeseori eu cad pe cale.


Ispite si dureri m-apasa greu
şi-adeseori eu cad pe cale,
dar ştiu că astăzi şi mereu
Tu vii în ajutorul meu
să nu rămân căzută-n vale.

Cu mâna Ta de Tată mă ridici
si mă îmbraci cu-o haină nouă.
Prin Duhul eşti cu mine aici
să pot iubi pe mari şi mici
Tu îmi trimiţi cereasca rouă.

Când boala mă cuprinde pe furiş
şi neputinţa strâns mă leagă
o Doamne chiar de-s în hăţiş
cu ochii de credinţă larg deschişi
Te strig cu fiinţa mea întreagă.

Si se coboară Har de sus
ce fiinţa mi-o inundă cu Lumină
iar mângâierea dulce de nespus
mă poartă în prezenţa Ta Isus
şi mă eliberează de orice vină.

Iar trupul vlăguit de boală
se-nviorează la Cuvântul Tău
care pe loc din pat mă scoală
că fug şi neputinţă şi-ndoială
se risipeşte-ndată ce e rău.

Smerită mă închin în rugăciune
îţi mulţumesc că mă ridici mereu
Nu am cuvinte Doamne să pot spune
cât eşti de bun cu mine-n lume
Ce mare eşti, slavite Dumnezeu!

Amin
zalau 09 Februarie 2012.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *