Privind în spate la viața ce a trecut fără de veste,
Mai cer răgaz, mai cer putere, să mă înalt spre sfinte creste.
As vrea sa pot întoarce timpul să îl trăiesc mai cu veghere
Să nu mai risipesc viața pentru o clipă de plăcere.
Aș vrea să caut adâncimea izvorului de apă vie,
Să mă inunde-n profunzime să mă îmbrac în veșnicie.
Că toate sunt perene aicea, sunt că și fumul, ca și ceața,
Te atrag, dar când te uiți mai bine, vezi că ți-ai risipit viața.
Trăind în carnea păcătoasă sub a instinctului putere
Dorința rea și egoistă, ne înfășoară, vama își cere.
Cu fiecare zi ce trece, îmi înalt gândul către Tine,
Aș vrea viața a-mi petrece în cugetări, în vboruri line,
As vrea să pot schimba trecutul să fac mai mult pentru Hristos,
Să mă jertfesc mai mult pe cale, să spun la orice păcătos,
Că viața merită trăită cu mare, mare, cumpătare,
Că bogățiile divine cu nimic nu pot să se compare.
Cele mai minunate clipe le trăiești lângă Hristos,
Când Duhul Sfânt te însoțește tu de ești mereu victorios.
Pe lume nu e bucurie asemeni celei prin Duhul Sfânt!
Când cerul întreg coboară în tine și te înalți de pe pământ.
Te chem prietene ia seama, astăzi ai șansă pentru Rai.
N-ar fi păcat să pierzi tot cerul și în păcat căzut să stai?
Viața trece, zboară iute, și ne trezim că e târziu
Să medităm toți lângă cruce sa nu rămânem în pustiu.
28 12 2023 Bedford Anglia
Versuri: Greta Andreica; Pictură: Alexandra Andreica