Mă dor decizii ce-și trecute
Luate fără scopuri bune,
Porniri greșite, neștiute,
Luate fără înțelepciune.
Mă doare timpul cel pierdut
Trăind fara un scop anume,
Când eul, firea, mi-au fost scut,
Iar eu trăiam pierdut în lume.
Mă doare Harul risipit
In van pentru nimica toată,
Când eu credeam că-s iscusit,
Dar rătăceam mânat de soartă.
Mă doare că am fost atât de orb,
Fugind să cuceresc năluci,
Păcatului îi eram rob
Și rătăceam printre uluci.
Mă doare până la lacrimi nevegherea,
Ce mă târât mereu mai jos.
Și nu am văzut deloc puterea
Ce exista în jertfa lui Hristos.
Mă doare nepăsarea celor mulți
Ce judecau lovind cu piatra,
Se numeau frați…ursuzi, tăcuți,
Având privirea rece ca sageata.
Mă doare lipsa de iubire
Cu care am fost înconjurat,
Fără Hristos și a Sa de jertfire
Muream pierdut și în păcat.
Dar s-au plecat slăvitul Rege
El Cel din slava coborât
Și rănile a început să-mi lege
El nici o clipă nu m-a părăsit.
12. 09 ’23