Categorii
poezii

O… Dumnezeu maret!


O Dumnezeu măreţ ca nimeni altul
Care ai fost, Eşti, şi vei fi mereu
Tu ai creat pământul. stâncile, bazaltul
Şi mii de constelaţii, Tu Prea-naltul!
Să Te-nţeleg… îmi este aşa de greu!

Eu sunt un om, o biată plămădeală,
În care însă-Ai pus din Duhul Tău
Ai pus în mine dor, în fiinţa mea reală
Să caut să doresc lumea astrală
Să te ador iubite Dumnezeu!

Tu care eşti viu în veci de veci…
Şi locuieşti în lumi de mine neştiute
Eu poate cred că vii… Tu însă pleci!
În infinit, în nemurire viaţa ti-o petreci
Tu îmi descoperi lucruri neştiute.

În tainicele sanctuare negândite
Îmi pregăteşti un loc, Tu, Dumnezeu!
După experienţele în Duh trăite
Te ador de acum, privind spre înainte
Aştept să mă adăpostesc la pieptul Tău.

2 răspunsuri la “O… Dumnezeu maret!”

Dă-i un răspuns lui Greta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *