Pe drumuri neumblate
Cu spaime fără număr
Înaintez prin ceaţă
purtând poveri pe umăr.
Mi-e grea povara vieţii
ce apasă tumultos…
şi port un jug pe cale
urmându-l Hristos.
Venind din depărtare
soli înarmaţi de luptă,
m-au cucerit se pare
în asalt, ca pe-o redută!
Rănită, sfârtecată,
şi sîngerând în mers…
mă-ncred în Cel ce este
Stăpân în univers!
Chiar dacă-s încercată
şi multe nu înţeleg
mă plec cu umilinţă
şi voia Lui aleg!
Categorii