Azi plang a inserare si a toamna,
Cu glas de ploaie inspre asfintit.
Iar vremea care trece, marea doamna…
Zideste-n juru-mi pietre de granit.
Si merg agale in plina inserare
In timp ce frunze cad peste poteci
Iar razele tarzii aduc culoare
Si-mi lumineaza fiinta pentru veci.
O! nu durerea care-i trecatoare,
Va fi un etalon in viata mea….
Nici rana care sangera si doare
Ori apasarea care-i tot mai grea.
Ci drumul mi-e urcus spre biruinta
Pe cai de stele inspre rasarit
Iar mintea mea trudeste-n staruinta
Ca sa ajung de fi-va cu putinta
La dreapta Celui care este Infinit!
Greta Andreica
zalau 02 01 2015