Când am pornit pe calea Ta cea sfântă,
Nu prea ştiam ce mă aşteaptă-n drum
Şi am căzut… credinţa mi-a fost frantă!
Să mă ridic, n-aveam putere nicidecum.
Am rătăcit în noaptea lungă-o vreme,
Căutând frenetic năluca fericirii…
Am adunat doar… deznădejdi şi temeri
Şi frunzele uscate ale rătăcirii.
Mă-ntreb şi azi uimită peste poate,
Ce ai găsit la mine Domnul meu?
M-ai ridicat din groapa cea de moarte
Şi mi-ai iertat pe veci păcatul greu.
N-a fost un credincios să se aplece,
Să-mi lege rănile acolo jos,
Doar Tu Isuse, nu ai putut trece,
Tu eşti… Samariteanul cel milos!
Mi-ai picurat în suflet licăriri divine,
M-ai înfăşurat în Har măreţ, sublim,
Soarele Vieţii a pătruns în mine…
Smerită… Te ador, mă-nchin!
amin