Zdrobire
Zdrobită sunt pe cale de oamenii răi
Care poartă vorbe peste munţi şi văi
Numai lucruri rele spun că am făcut,
Şi mereu reiau tot de la început.
Vorbele le pun în goarnă şi le sună
Ca să ştie toţi cei ce se adună
Când ascult ce spun c-am făptuit,
Mă tot mir de cele ce-au vorbit.
Mă întreb azi Doamne oare ce-aş putea
Să mai fac în lumea aceasta rea?
Dacă n-ai fi Tată Tu cu mine jos
Dacă n-ar fi jertfa sfântă a lui Cristos?
Dacă nu m-ai ţine Tu cu mâna Ta
M-ar răpune cei din preajma mea.
Spre desăvârşire cum aş mai urca
De n-ai fi Isuse, Tu de partea mea?
Recunosc o Doamne că sunt rea
Dar mă-ncred în sfântă jertfa Ta!
Stau, mă ruşinez, nu ştiu ce să zic
Fără Tine Doamne eu nu sunt nimic.
2 răspunsuri la “Zdrobire”
Cat de adevarat, multi simtim aceste lucruri, dar putini au curajul sa le spuna. Unii chiar au criticat atunci cand am postat adevaruri ce dor, fiind…neziditoare. Domnul este adevar, adevarul nu poate sa ascunda realitatea. Frumos, fi binecuvantata! Imi place pagina ta, ai poezii deosebite. Cu drag Luci.
Tu însuţi scrii superb, este o onoare pentru mine aprecierea venită din partea ta, atât aici cât şi pe Resurse creştine. Fii binecuvântată