Categorii
poezii

Se lasă seara


Sunt flori ce cad adesea-n drum
Iar vântul poartă a lor petale.
Vise măreţe se transformă-n scrum,
Păreri de rău ce se ridică antum
Sub paşii care calcă apăsat în vale.

Prin frunzele ce se împrăştie tăcute,
Purtând a lor poveste de demult,
Apar de-a valma amintiri plăcute
Poveri ce apasă, adesea neştiute,
Şi vorbe care au rănit şi au durut.

Doar un lăstun uitat de vreme
Tânjind după a soarelui căldură,
Se ascunde, cheamă,parcă geme….
În zgomotul ivit… se teme!
Singurel pe-o creangă goală se gudură.

Se lasă seara, asfinţitu-ncet coboară,
Se aud tălăngi ce vin din depărtare
Iar norii se perindă, parcă zboară
Doar frământarea nu mai vrea să moară
Tăcerea nopţii se arată încet în zare.

Amin.
Zalau, 28 sept. 2012

Categorii
poezii

Pe drum

Ce soare arid a curs pe drum..
s-a aşternut…parcă e scrum!
Din ce era frumos cândva
pe drumul vieţii ce urca,
acum se adună în grămezi
poveri ce n-ai timp să le vezi
şi plouă flori? Dar ce de spini…
sunt câini pe drum şi sunt haini!
Că fură ce este frumos
lăsând doar spini şi scrum pe jos.
Iar soarele ce ne-ncălzea…
acum ne arde-n calea sa.
Mărşăluim cu guri flămânde
iar tălpile ni-s sângerânde,
mai cerem apă pentru drum
murdari suntem de-al vieţii scrum.
Ne dă a Ta lumină sfântă
Că inima ni-e sângerândă.
Să curgă ploaia Ta din cer,
să nu fim între cei ce pier!