Mergând spre fericire
pe drumul nevăzut
Te caut prin credinţa
ce-mi este tainic scut!
Mă-nalţ spre necuprinsul
Ce mă absoarbe ades
El-naltul, El întinsul…
Ce dă vieţii sens.
Dar în trăirea-mi ternă
în zilnicul năduf
Pe întărita-mi pernă
În crâncenul zăduf
Se sparg în neputinţă
a inimi visări
tovarăş mi-e căinţa
pe-a vieţii slabe zări.
Doar inima-ţi vorbeşte
când mută-i gura mea
lacrima şiroieşte…
caut iertarea Ta
Dar deodată vine
al Duhului alin
purtând în tainic Sine
balsam măreţ Divin
Mă înconjoară pacea
durerea se chirceşte
plutesc în ‘nalte sfere
iar duhul meu trăieşte
Şi uit pe dată totul
durerea, chinul, greul
Ca Tine nu e altul
Tu, Sfântul, Dumnezeul!
Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013