Într-o lume tulburată, în care grija zilei de mâine primează iar evenimente care produc îngrijorare se succed cu repeziciune unele după altele, omul lui Dumnezeu, creştinul autentic are pace! “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”(Ioan14,27)
Creştinul trebuie să caute această pace, să se umple cu ea. “Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!” (Ps. 34,14) Pacea nu are de a face cu cel de lângă tine, cu evenimentele înconjurătoare sau cu stresul vieţii cotidiene. Pacea izvorăşte din lăuntrul omului umplut cu Duhul Sfânt, este roada Duhului dăruită de Dumnezeu pentru omul născut din nou. Este ca un râu care inundă sufletul, duhul şi mintea, iar omul care are roada Duhului, pacea, este un om împăcat cu tot ce vine peste el ştiind că mâna bună a Mântuitorului îngăduie doar ceea ce este benefic pentru el.
Omul lui Dumnezeu are Împărăţia Cerurilor în el, iar această Împărăţie este : “Neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”(Rom14,17)
Această pace lăuntrică este diferită de pacea care ne este descrisă în Matei 10,34: “Nu am venit să aduc pacea ci sabia”. Aici este vorba de relaţiile interumane. Creştinul trebuie să ştie până unde poate merge într-o relaţiie cu cei din lume, şi nu va pune pe primul loc pacea dintre el şi cel cu care relaţionează, ci va susţine adevărul biblic chiar dacă va avea de suferit.
În asemenea împrejurări creştinul va sta de partea adevărului biblic chiar dacă pacea dintre el şi cel cu care relaţionează se va strica.(Matei 10,34-36).
Creştinul trebuie să relaţioneze cu cei din lume, să aibă dragoste pentru ei, dar când este vorba de părtăşii păcătoase el trebuie să plece, să fugă şi să rămână credincios Lui Dumnezeu.
Categorii