Zilele-s din urmă când se vede-n zare O bornă de marcare a marelui final, Conştientizăm uimiţi, încet fiecare Că timpul de sfârşit e tot mai real! Dragostea-i din ce în ce mai rece, Puterea de jertfire aproape că s-a dus. Moda în biserici timpul îşi petrece, Iar priviri furişe multe au de spus. Dragostea de…
Pământul în horă pluteşte-n abis, În dans zgomotos, iral, indecis. Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea, Putere, căldură s-adune din ea. Furtuni, uragane acum se înteţesc, Dezastrele lumii ades ne vorbesc. Mai marii lumii la tainice mese, Urzesc ţesătura si uite-o cum iese! Ce este sfânt a fost pervertit, Adevarul suprem de rău e vorbit Închinarea…
Bate iarna tare-n geamul lumii, Vine să aducă frig şi ger Bate iarna s-amintească humii Că se apropie-mplinirea vremii Ca Isus să se arate sus pe cer! Semnele sfârşitului se arată, Bate iarna-n geam stăruitor, Doamne ce o să mă fac? Că iată Ninge peste tot… şi-s supărată Viscolul e înfricoşător! Se aştern troiene peste…
Vine Domnul! vine, este seară Timpul lumii e la asfinţit… Câinii scheaună pe-afară, Te întreb creştine: Tu eşti pregătit? Oştile cereşti încet se-adună, Pregătite de măreţ eveniment. Pe pământ, cutremure, furtună, Prevestesc sfârşitu-n chip strident. Oamenii politici stau la mese Căutând o rezolvare cu efect, Cel viclean în umbră planuri ţese Sunt vizaţi cei sfinţi…
E seară peste lume, e seară-n univers mă uit cu grijă-anume privesc al vremii mers. În tinda casei mele se-aprinse o lumină, pământu-i plin de rele sfârşitul o să vină. Opaiţul din casă se leagănă uşor, o lacrimă se lasă şi curge-ncetişor… Cei sfinţi se-adună-n taină puţini, tot mai puţini căci pământeasca haină i-a prins…
Îmi plâng castanii la fereastră, iar luna s-a ascuns o vreme cu strălucirea ei măiastră în întuneric! Omenirea geme! E vânt, cad frunzele de-avalma iar gingaşe, petalele de flori s-au strâns… că parcă vine iarna, Şi cerul s-a întunecat de nori! Mai latră câte-un căine zgribulit sub straşina ce picură într-una, parcă întreg pământu-i amorţit…
Pe un tărâm creat pentru a fi Eden, Grădina Domnului înmiresmată… Veni atâta rătăcire, ură şi blestem Pentru un Om, creat a fi suprem Când de păcat fiinţa i-a fost subjugată. Şi au trecut milenii peste Terra… Cu-ncărcătura lor de ură şi păcat, Mii de generaţii colindat-au sfera, Sorbind păcat… au căutat himera Neascultând pe…
A fost o Hiroshima… Nagasaki… Explozii nucleare le-au şters de pe pământ, Dar parcă, aşa ca astăzi niciodată, N-a fost planeta zguduită, sfârtecată… Revolte, cutremure, tsunamii vin pe rând. Japonia din nou e clătinată în urgie, Tsunami, valul îl ridică către cer, Un val seismic ce aduce nimicire Oameni şi case sortite-s spre pieire În…
