Categorii
poezii

Vine Domnul


Seara se coboară lin în lumea noastră
Vremurile aleargă către un final
Iar schimbări majore pe planeta albastră
Ne prezintă aceasta într-un mod real!

Timpul lumii noastre,în curând apune,
Iar pe nori de slava Isus va veni!
Te întreb pe tine prietene, hai spune:
Tu aştepţi să vină glorioasa zi?.

Uită-te în juru-ţi totul prevesteşte
Că la orizont se arată un final!
Chiar natura, astăzi îţi vorbeşte,
Că Stăpânul vine! Totul e real!

Boli nemaivăzute vin în lumea noastră,
Cataclismele se ţin în lanţ!
Crize monetare bat pe la fereastră,
Iar mai marii lumii fac tainic bilanţ.

Şi văzând acestea ce te înconjoară
Astăzi te întreb prietene iubit:
-Domnul îţi vorbeşte azi a câta oară,
Că pământul nostru are un sfârşit?

Nu uita, aicea toate-s trecătoare!
Chiar viaţa ta are un sfârşit.
Nu lăsa ca lucruri pieritoare
Să te ţină rob, s-ajungi nemântuit.

Scutură degrabă poverile străine
Şi te-ntoarce astăzi către Dumnezeu
El îţi va conduce viaţa către Sine
Şi va mântui pe veci sufletul tău.

Că Isus revine-n slavă cu mărire,
Să ridice-n ceruri pe cei pregătiţi.
Astăzi te îndem să-ţi vii în fire,
Ca să fii şi tu printre cei răpiţi.

Amin
Zalau, 11 07 2012

Categorii
poezii

Când Dumnezeu veni-va în lumină


Când Dumnezeu veni-va în lumină
S-aducă pace-n sufletul trudit,
Când ce e pământesc şi plin de vină
Va dispărea prin Harul Său slăvit,

Atunci vom înţelege pe vecie
Cât de măreaţă e iubirea Sa!
Şi vom sălta în duh de bucurie
Cu teamă sfântă ne vom închina.

Uimiţi că am ajuns în slavă,
Deşi aceasta zilnic am dorit
Vom mulţumi că n-am fost pleavă,
Şi vom trăi o viaţă fără de sfârşit!

Când mână-n mână cu iubirea
Păşi-vom peste-al veşniciei prag
Ne va întâmpina oştirea
De îngeri mii şi… Domnul nostru drag!

În nimburi de lumină sclipitoare
Plutind în apogeuri fără de sfârşit
Ne va uimi cerului splendoare
Şi Harul pentru omul mântuit!

O, adă Doamne ziua mult dorită
Când vei veni pe nori, biruitor,
Când va dispare orişice ispită
Iar nemurirea vă-nghiţi ce-i muritor!

Zalau,18 iunie 2012

Categorii
poezii

Vedenie în Patmos


În ziua Domnului eram în Duhul
Când deodată o voce îmi vorbi,
Ca vuietul de ape, se umplu văzduhul!
Sunet de trâmbiţe în spate auzii.

Şi m-am întors să văd cine vorbeşte
Cu glas atât de înfricoşător
Părea că-ntregul univers vuieşte
Era Isus, ca Domn al Domnilor!

Încins cu brîu de aur peste piept
Cu părul alb ca neaua cea curată
Stând în picioare, falnic, drept
Cu ochii ca-şi focul, mi-se arată.

În mijlocul a şapte sfeşnice de aur
Cu hainele de-un alb strălucitor
-„Eu sunt acel ce vine, Preaînaltul
Căci Eu sunt viu în veci vecilor.

Cel dintâi dar şi cel de pe urmă
Sunt Alfa şi Omega pentru veci
Sunt Cel ce vine după a Sa turmă
Ioane, asta trebuie să înţelegi”.

Ca mort căzui îndată la picioare
Uimit… şi speriat… şi îngrozit
Că nu poate ţărâna trecătoare
Să stea alăturea de Cel ce-i infinit.

-„Ridică-te Ioane, nu te teme
Căci Eu vreau astăzi să te înştinţez
Să spui bisericilor veste peste vreme
Că Eu sunt viu, şi asupra lor veghez!

Oricine haina albă să-şi păstreze
Că vin curând ca şi Judecător,
Iar cine este-n vie, să lucreze
Că răsplăti-voi osteneala pe ogor”.