Sângeră ceru-n amurg de istorii,
Pământul îşi clocăie păcatu-n ascuns
Fluturând cu sârg trecute victorii
Analizând tainice traiectorii
Temeri adânci în creştini au pătruns.
Şi soare şi cântec vibrează-n ureche,
Imagini şi lacrimi şi dulci simfonii
Mergând înainte cu Harul pereche,
Fugind cu sârg de viata cea veche
Te strigăm Isuse mai degrabă să vii.
Că lupta e mare în vremea din urmă
Satan a pornit artileria grea,
Loveşte cumplit în a Ta sfântă turmă
Încercari şi dureri parcă nu se mai curmă
Iar viaţa aceasta e scurtă şi rea.
Pofte… furtuni asediază fiinţa
Dorind să doboare pe cel credincios
Şi vine în faţa cu sârg necredinţa
Zâmbeşte timid la colţ neputinţa
Luptând să distrugă caracterul frumos.
În zare se arată borna finală
Ce va curma al lumii hotar…
O Dumnezeu! Mai dă-ne îndrazneală
Să nu fim cuprinşi de-a firii osteneală,
Ci credincioşi să rămânem pân la final.
Amin
Zalau, 12 ianuarie 2012