La usa timului, astept cu infrigurare,
Sa pot strabate prin perdeaua grea..
Ca soli vicleni s-au napustit din zare
Si incercata crunt este viata mea.
Ma tin in cleste funiile neputintei
Ma apasa in stransoarea lor,
Si e departe aripa credintei
Pe treptele durerii incet cobor!
Incerc sa ma ridic prin rugaciune,
Dar cerul e inchis cu chei de otel.
Privesc atunci enorma slabiciune,
Ce incatusat ma tine prizonier!
Privesc spre Tatal care totul stie
Si astept sa vina timpul pentru zbor,
Sa treaca uraganul pe vecie
Cu focul care e nimicitor!
Cand aurul va straluci in soare,
Fara de zgura, in splendoarea lui,
Voi intelege cat sunt de datoare
Sa-ti multumesc Stapan al cerului!
Greta Andreica 10 dec 2013