furtună

Îmi plâng castanii la fereastră, iar luna s-a ascuns o vreme cu strălucirea ei măiastră în întuneric! Omenirea geme! E vânt, cad frunzele de-avalma iar gingaşe, petalele de flori s-au strâns… că parcă vine iarna, Şi cerul s-a întunecat de nori! Mai latră câte-un căine zgribulit sub straşina ce picură într-una, parcă întreg pământu-i amorţit…