Avem un azi
Avem un „azi” ce îl iubim
Acestui timp mereu ne daruim,
Alergăm… prin lume pribegim,
Aşa uşor uităm că vine mâine…
…şi murim.
Un „azi” în care toţi trudim
Viaţa, forţa, toată-o dăruim,
Un viiror frumos să ne clădim
Şi nu vedem că timpu trece…
…şi murim.
Un timp în care-n jur privim…
Prietenii, relatii construim,
Ca să trăim pe veci dorim!
…Dar timpul trece aşa uşor…
…şi noi murim.
O! Zi de azi ce mult te preţuim!
Trăim, ne bucurăm, ne veselim
Şi atuncea când nici nu gândim,
Precum un fulg, tu ai zburat…
…iar noi murim.
Cât este încă „azi”, să ne oprim!
De „mâine” care vine să ne amintim,
Pentru acest „mâine” să ne pregătim
Şi atuncea n-am pierdut nimic când…
…trece „astăzi” şi murim.
Noi pribegim în ziua nouă dată
Când nu ne aşteptăm, ziua e gata!
Atunci când nici nu ne gândim…
Nu ( poate), Sigur noi murim
Isus e învierea! Doar prin El trăim. 🙂
Frate Zaharia, mulţumesc mult pentru bunăvoinţa de a accesa pagina mea.
Domnul să răsplătească toate eforturile copiilor Săi!
Il avem pe azi sa trudim
De o viata tot pribegim
Viitorul nu ne-apartine, desi il cladim
Cand nu ne gandim, poate murim;
Isus este invierea prin El doar traim!
Domnul sa va binecuvanteze! superba poezie si foarte adevarata.
Mulţumesc mult!