O goana efemera Prea goi, in drum catre niciunde Un zambet e o clipa si s-a dus Cata durere-n suflet se ascunde Si cate, cate ar mai fi de spus! Cautand iubirea pe poteci obscure Se scurge viata cu ai ei tumult, Tradari iubirea a ajuns sa-ndure Spunand adesea..este mult, prea mult! O goana efemera…
O lume-n forfota, grabit alearga Dupa o viata mai prospera, O, fericirea ne este asa de draga! Dar pentru multi… ramane o himera. Traind in doi, dar singuri fiecare, Purtand poveri ce atarna greu in suflet, Adesea bate crivat dinspre mare… Si schiopatat ramane al nostru umblet. Spre inserare, ne trezim posaci, Prea plini de…
Pe drum de munte care urca incet, Taras cu coatele pline de sange Marsaluiesc spre ce-i curat si drept Cu inima arzand in al meu piept Iar sufletul amar, amar imi plange. Sunt multe rani, e plina a mea desaga, Din casa celor dragi pe care îi iubesc. Fantana ce tasnea acum e aproape seaca…
La usa timului, astept cu infrigurare, Sa pot strabate prin perdeaua grea.. Ca soli vicleni s-au napustit din zare Si incercata crunt este viata mea. Ma tin in cleste funiile neputintei Ma apasa in stransoarea lor, Si e departe aripa credintei Pe treptele durerii incet cobor! Incerc sa ma ridic prin rugaciune, Dar cerul e…
Urcand Pe drumul ce urca inspre tinta, Pasesc adesa greu, sovaitor. Doar mintea catre ceruri se avanta In timp ce inima mi-e franta Iar eu ma mistuiesc de dor. O treapta, inca una se arata, E greu sa urci, mereu staruitor.. E povarnis, cararea nu e dreapta! Multe obstacole asteapta Si impiedica pe omul muritor….
E ziua ta azi, tara mea, e zi de aniversare! Sarbatorim ca azi avem o Romanie mare. Esti darul noua haruit ca sa traim in tine Iar Dumnezeu te-a impodobit cum a stiut mai bine. Privesc cum muntii nostri dragi stau falnici la hotare Avem si ape si campii, esti prea frumoasa, mare! Calcata-ai fost…
Urla tristetea cu glas de furtuna Si plange inserarea pe stanca, Navalnic durerea se aduna Tacerea nu poate amarul sa-si spuna Framantarea in piept e adanca! Rupt e catargul, inclinat intr-o parte, Carma lasata-i acuma o clipa, Barca-n deriva se-ndreapta-n departe Furtuna e mare, apa desparte! Si totul se pare a se duce-n risipa! Semnale…
Te-am asteptat Eu te astept sa vii, de-o viata! Te astept sa vii cu pas domol, Trecutul se perinda-n fata In viitor e multa ceata Iar tu te duci…te duci usor! Viata nu a fost usoara, Ne-a invartit in hora ei! A fost si vant si vreme amara, Acum este tarziu, e seara, Afara urla…
Peste a vremi lungi carare Se asterna azi tacerea grea, Ma-ntreb de sunt in alergare Azi caut drumul spre iertare Sa pot iesi din starea rea. S-au adunat poveri gramada Ce ma apasa tot mai mult, Lumini refuza sa se vada Si ma intreb de-a fost parada Sunt coplesita, tac, ascult! E intuneric, ceata, incercare…
As vrea sa zbor cu-ntreaga mea putere As vrea sa ma inalt spre absolut Asa cum tot launtrul astazi cere Sa ma ridic spre astrale sfere Si sa ma scutur de firescul lut. As vrea sa urc spre culmi nebanuite Sa las preocuparile de jos Sa prind cu mana zone infinite Si sa cutreier…
Cand lasi in urma…. Cand lasi in urma o dragoste imensa Ce te-a secat de tot ce ai avut, Durerea parca este mai intensa… Iar suferinta e o pacla densa Si clatinat este intregul tau trecut. Te simti golit de orice simtaminte Si-ai da oricat sa ai ce ai avut! Nimic insa nu e ca…
Ma doare vorba nerostita…. Si gandul din al mintii geam Ma arde clipa netraita si dragostea neampartasita Pe care asa de mult… o asteptam! Am asteptat ca niciodata Un soare cald sa ma desfete, Cu surle si cu trambite anuntata O dragoste imensa, adevarata, Dar… m-am izbit de un perete. Da, am gresit si stiu…
O ultima nadejde Ma uit la biata inima-mi pustie, Ce aduna doar tristete si amar, Dar care asa legata e de glie Si vad doar zbatere si lupta in zadar. Am vrut sa strang naluca fericiri O clipa doar s-o tin la piept, Dar s-a facut tarziu in largul firii Si nu mai stiu si…
Nu stiu, de sunt,de exist, de respir…. Doar durerea-i stapana troneaza! Mintea alearga…e treaza? E doar lumina ce ramane, cand totul trece cazand… in abis. Vantul aduce frunze vestede-n carare, si prin ceata serii, un licare de lumina apare. Striga tacerea cu glas de durere si cheama iubirea apusa, zdrobita…distrusa. Doar clopote mai bat…
Facem parte din universul acesta, suntem materie si suflet, legati prin tesaturi nevazute de tot ce ne inconjoara. Purtam in trupul nostru amprenta astrala uneori devenita poate prea evidenta. Anotimpurile ne influenteaza, ne dau o anumita stare de spirit. Traim aici un timp asa de limitat si totusi ne credem nemuritori! Uitam prea adesea…
Spre lumina Ma urc spre celestele trepte , purtand diadema luminii, Firescul mai poate s-astepte Cu iubiri razlete nedrepte Azi canta-n lumina toti crinii. Un soare sihastru rasare Aducand caldura si viata, Si fuge tristetea cea mare Iar pamanteasca. ingusta carare, Dispare cu tot ce e ceata! Privesc nauca in urma…. vad umbrele cat muntii…
Dragostea si soarele au proprietati comune… .Dragostea iti umple sufletul de caldura si lumina, Soarele iti incalzeste si lumineaza trupul. Soarele te ajuta sa vezi frumusetea lumii inconjuratoare, Dragostea te ajuta sa vezi frumusetea inimii iubite. Cugetare, de Greta Andreica
