Când ai pe cineva din tine rupt,
Acolo-n cer, şi ştii că te aşteapă…
Eşti strâns din două părţi, eşti sfâşiat…
Iar încercarea-ţi pare aşa nedreaptă!
Ai vrea să fii şi aici, cu cei care-i iubeşti,
Dar dorul şi spre cer te poartă…
Şi nici nu ştii ce să mai faci…
Doar Duhu-ţi spune blând… aşteaptă.
Pentru sora Tania… a cărui băieţel a plecat la cer.
Noapte şi zi peste mine
Se scurge…
Ca ieri, astăzi trece…
Înspre mâine-oi pleca
Doar seva mă ţine
Adulmec în vreme
Din nu înspre da încerc a zbura
Şi soare şi frunze
Îmi cântă-n ureche
Destinul încearc acum a forţa
Şi viaţă şi moarte dansând
Împreună
Mă-ndeamnă să merg
Fără a trişa!
Eu îmi transform mâinile-n ramuri
Şi cuprind frunzele zilei
ce cad…
Ascult cereştile vaduri
Ce mă strigă spre neant
Dar…
Ancorată de tot ce e-n jur
Lupt să ies
Din banal, din obscur…