(Irina Zăhan) Am cunoscut-o de curând, Iar azi îmi pare rău de toate.. Că n-am avut măcar un gând, Să fiu mai lângă, mai aproape. Că n-am împărtăşit cu ea ce ştiu, Că nu i-am spus de Mântuirea mare! Acuma, pentru asta-i prea târziu, Iar eu mă-nchin şi-mi cer iertare. Nimic nu este la întâmplare…
CU CINE TE ASEMENI? Lumea iubeşte ce este al ei, banii, luxul, plăcerile, desfătările , îmbuibările. „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” 1 ioan…
Nu mă înspăimântă ce-mi stă în faţă, Merg ‘nainte-n fiecare zi, Atât timp cât sunt în viaţă Cred in Dumnezeu orice ar veni. Mi-am predat viaţa-n întregime Pot să urle duhuri împrejur, Nici măcar o parte, o sutime, Nu vreau să rămână sub un rău augur. Nu vreau dogme şi tradiţii Să mă-npiedice in drumul…
Avem un „azi” ce îl iubim Acestui timp mereu ne daruim, Alergăm… prin lume pribegim, Aşa uşor uităm că vine mâine… …şi murim. Un „azi” în care toţi trudim Viaţa, forţa, toată-o dăruim, Un viiror frumos să ne clădim Şi nu vedem că timpu trece… …şi murim. Un timp în care-n jur privim… Prietenii, relatii…
