Pe cerul lumii iar apare luna
In haina difana defiland,
Cu eleganta-si poarta iar cununa
Regina noptii in taina stralucind.
Iar stelele tacute o inconjoara
Ca un alai de nunta-n mersul lor.
Misterul lor adesea ne infioara
In taina ne vorbesc de Creator.
Un Creator ce totul plasmuit-a
In Sine insusi cand le-a intocmit
Ca lumea in pacate adormita
Sa creada in Dumnezeul infinit!
Daca aceasta parte data noua
Ne umple noaptea de adanci fiori,
Cum va fi dimineata cea cu roua?
Cand vom gusta a nemuririi zori!
Cand vom intra in cerul slavei Sale
Impodobit cum nici nu am visat?
Iar Domnul sfant ne va iesi in cale
Primindu-ne ca fii de Imparat!
Daca aicea pe planeta albastra
Privim nauci minunea astrelor de sus,
Cat de uimiti vom fi cand fata noastra
Va straluci in slava cea de sus!
Greta Andreica 24 04 2015
