Pescuirea minunată
(Fotografia: http://ciucanu.com),
După o noapte de-osteneală,
Apostolii n-au pescuit nimic,
Fusese o noapte ca de smoală
Fără folos… ce pot să zic.
-„Aruncă mreaja-n partea dreaptă
Înspre adânc mergând nainte”
Petru spre Domnul se-ndreaptă
Când auzi a Lui cuvinte.
-„Noi toată noaptea am trudit
Muncind în întuneric gros,
Degeaba însă am ostenit
Că totul a rămas fără folos
-„Dar la porunca-Ţi”, spuse Petru
-„Am să arunc mreaja chiar fără credinţă
Eu cunosc marea ca un batimetru
Dar mă smeresc şi fac a Ta voinţă.”
Au tras afară mrejele cu peşte
Şi gata erau să se rupă toate,
Atuncea când Isus vorbeşte
Chiar imposibilul se poate.
Au tras cu toţi de mreje cu putere
Le-au scos abia, le-au scos cu greu,
Cel ce poruncise, venea din alte sfere,
Că nu era un om,ci era Dumnezeu!
-„Doamne pleacă de la mine!”
Zise Petru lui Isus Hristos.
-„Faţa mi se umple de ruşine
Sunt doar om, şi sunt un păcătos”.
-„Lasă Petre barca ta şi marea,
Pescar de oameni ai să fii,
Atât cât va cuprinde zarea,
Tu mântuirea sfântă vei vesti”.
Toate s-au împlinit aşa cum zise,
După cincizecime şi umplerea de sus,
Petru, aşa cum i se profeţise,
Rămase în slujba lui Isus.
Amin
Zalau,27 ianuarie 2012
Sa te cred ? Sa nu te cred ? Haide sa-i mai intrebam si pe altii… Stii tu pe cine!
Dar, peste toate, Fie Domnul Laudat pentru toate ce ne da.
Frate drag, îmi era dor de un comentariu de la tine, poet şi prozator de nădejde. Dumnezeu să te ţină în harul Său bogat, acolo unde te găseşti.
Acum, de-ar fi să pescuim, la copcă va fi mare zoală
Că mărea-i îngheṭată, peṣtii stau la fund, acolo zac;
Ṣi-i lumea toată un cazan… foc, care topeṣte smoală!
Nu-i niciun folos din toate câte se produc ṣi care plac.
Sunt prea putini cei care ṭin cuminṭi porunca dreaptă,
Coboară toṭi înspre adânc grăbind, parola au ’nainte !
De Domnul au uitat; s-au lepădat de raiul ce-i aṣteaptă
De parcă ar fi surzi ṣi muṭi… când îi aud a Lui cuvinte…
Noaptea trudei lor e neagră rău, că tot ce fac e doar belea,
Din tot ce strâng aici ṣi tot ce-au adunat, nu au niciun folos
În cântarul veṣniciei puṣi rămân uṣori; pierduṭi ’de-a binelea’
Doamne, care toate stii ṣi poṭi… Îndură-te de noi, Hristos!