Când ai de parcurs, drum strâmt, anevoios,
E greu pedestraș, să mergi singur pe jos.
Drumul e îngust, cu mulți bolovani,
Iar hiene pândesc ascunse între stani.
Ele rup carne din tine cât încă ești viu,
Doar lumina aprinsă le trimite-n pustiu!
Atenție mărită trebuie să ai la orice pas,
Unde calci, unde privești, cum sună al tău glas!
Pe pajiștea întinsă poți alerga cu nesaț
Având trăirile toate adunate sub brat,
Dar vin deodată simțăminte adânci,
Ce avertizează: Prietene,ai grijă la stânci!
Deodată, vezi cum drumul s-a îngustat,
Nu mai e loc pentru joacă și alergat!
Aceasta înseamnă că tu ai crescut
E timpul de luptă, să ai spadă și scut.
Când tu ești făclia ce arde-n pustiu,
Cu un duh înfocat cu cugetul viu,
Nu te înspăimântă un drum anevoios,
Hienele atacă, dar tu, ești în Hristos!
Ridică-te acum creștine, e timpul să arzi!
Să fii mărturie nicicând să nu cazi!
Pustiul e mare, în jur suflete pier
Fii tu săgeata ce conduce spre cer.
Tot cerul privește de azi te ridici
Și lupți cu putere printre hiene și stânci.
Suntem victorioși cât stam în Hristos!
Doar El ne conduce în mod glorios!
04.11.2019