De vorba cu durerea
De ce tot vrei sa ma ranesti mereu
cu ce-am gresit de-mi iesi mereu in fata
si invarti cutitul cand ma doare rau
si chinuiesti amar sufletul meu
incat nu pot decat sa sufar in viata?
Am incercat sa fac doar ce e bine
si m-am rugat si am crezut mereu
prin oamenii dragi ai dat in mine
si-am adunat ocara si rusine
iar drumul meu a fost ades prin greu,
Aripile s-au frant in lupta crunta
iar doruri nazuinte toate s-au chircit
in loc sa cuceresc o vesnica reduta
am fost ingenunchiata in cumplita lupta
de cei pe care-n viata i-am iubit
Nimic nu doare mai adanc ca rana
facuta-n casa celui ce ti-e drag
de aceia imi aduci aicea hrana
si imi faci fasii adesea haina
sa nu mai pot sa trec de prag;
Dar azi iti spun sa stii ca ma ridic
si-am sa arunc poverile din cale
am inteles intr-un tarziu cat sunt de mic
si n-am sa plang nicicand pentru nimic
eu nu mai caut fericire aici in vale;
Greta Andreica 26 09 2015