În lumea efemeră
În lumea asta efemeră, trecătoare,
În care unii pleacă, alții vin,
Uităm că suntem muritori sub soare
Că viața nu este un nesfârșit festin.
Toate în lumea noastră se repetă,
Iar generații trec grăbite rând, pe rând.
Fiecare crede că este vedetă
Și pune mare preț pe al sau gând.
Nemuritori, cu pieptul prea umflat,
Ne apărăm idea cu ardoare,
Uitând că ce a mai fost s-a repetat
Și că nimic nu este nou sub soare..
Ne construim palate, facem planuri,
Iar drumul vieții pare nesfârșit..
Dar deodată de departe peste lanuri,
Vine vestitorul neașteptat și nedorit.
Te înfioară în profunde sfere
Te simți total, total nepregătit,
Când anunțat ești cu putere
Atât avut-ai numai de trăit!
Noi ce credeam că vreme este încă,
Umblând orgolioși cu capul ridicat,
Ne zguduim lovindu-ne de stâncă,
Înțelegând că timpul nostru a zburat.
Uimiți de tot ce se întâmplă,
Ne pare rău de timpul cel pierdut,
Dar ne vorbise părul de la tâmplă
Că vremea peste noi a cam trecut.
Trezire astăzi cât avem viață
Să ne întoarcem către Creator!
El ne înștiințează și ne dă povață,
Că se termină firul pe mosor.
21 04 ’24
