Mâna inimii Tale
Dumnezeu îmi vorbește din mine
Blindaj, glorios, statornic și veșnic
Ești Tu, Părinte, Dumnezeu și Tată.
Ascunsă cu Hristos în Tine, în loc tainic,
Nu am a mă teme de nimic niciodată.
Pot vânturi să sufle, furtuni peste mare,
Pot bârfe și boli să înconjoare pământul,
Seva ce curge din Tine fără încetare
Îmi umple ființa, și ochii, și gândul.
Eu sunt doar prelungirea iubirii divine,
Sunt mâna ce o întinzi în nevoie,
Sunt glasul ce vorbește omenirii despre Tine
Și umărul ce ridică pe cel ce se îndoaie.
Sunt genunchiul plecat, cerând iertare,
Că ochii prea ades privesc înspre lume,
Sunt piciorul care aleargă spre cei în pierzare
Spre cei legați de obiceiuri și cutume.
Tu îmi vorbești din mine, în tăcere,
Aud inima Ta cum strigă în
taina nopții.
Te doare omenirea care piere,
Nu vrei să-i lași în voia sorții.
Ajută-mă să rămân în Tine fără margini de timp,
Să pot să fiu mâna inimii Tale,
Să fiu gura glasului Tău în al vieții anotimp,
Să nu mă înghită lumea cu ale sale.
Să rămân în Tine fără de teamă,
Știind ca Tu ridici pe cel căzut,
Să nu mă înghită a vieții dramă,
Ci-n Tine să fiu— început și sfârșit.
Bedford 25. 02 26
Frumoase versuri care îți umple sufletul de lumina lui Dumnezeu!