Nădejde amânată

Am aşteptat să intervii odată pentru mine
Când cei ce mă ameninţau loveau cumplit,
Dar am văzut că… ajutorul nu mai vine
M-am clătinat atunci, amar am suferit!

Eu Te aşteptam să vii, să intri în lucrare…
Să mă ridici şi să ma mângâi aşteptam
Când ai îngăduit zdrobirea, privit-am cu mirare,
Ne-nţelegând ce vrei… mă frământam.

În drumul lung şi greu înspre desăvârşire
Luptam cu madularele în ascultare să le pun,
Dar când vedeam că nu mai vine izbăvire,
În descurajare, nu ştiam ce să mai spun.

Mi-ai spus cândva să nu privesc la oameni
Să mă încred doar în Cuvântu-Ţi sfânt,
Azi, în zdrobire, ştiu că-n mine semeni
Sămânţa Ta şi mă transformi prin Duhul Sfânt.

Eu ştiu că uneori greşit-am pe cărare,
În alergare-am mai căzut pe drum…
Dar ţinta mea ai fost doar Tu, şi-a Ta lucrare
Şi asta să se schimbe, nu vreau nicidecum!

Azi ştiu că mă iubeşti ca nimeni altul,
În pulbere, am înţeles cât eşti de bun,
Că în zdrobire, Tu cel Sfânt, Tu PreaÎnaltul,
M-ajuţi să-nprăştiu cel mai scump parfum.

Te rog învaţă-mă ce să mai fac de acuma!
Eu ştiu că… drumul din Scriptură îl urmez
Dar… de am rătăcit cumva, pe Cale du-mă,
Că Tu eşti Dumnezeul meu şi al meu crez.

Amin
ian. 2011
Dacă eşti în încercare de multă vreme…îţi spun să nu descurajezi. Este un timp binecuvântat pe de o parte în care ochii îţi sunt îndreptaţi spre o analiză interioară. Crede-mă este foarte necesară! Tu poţi să ai o părere bună despre tine, dar poate să nu fie reală. Dumnezeu doreşte să ajungem la acea statură când să primim cu bucurie ocările, prigoana, să ne bucurăm când cineva ne vorbeşte de rău.Aceasta este statura de OM matur în Hristos. Doamne ajută!