casă

Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi şi dor, merg înainte pas cu pas… mă uit peste umăr la prăpastia din care abia am ieşit cu greu, zdrelindu-mi genunchii în mersul greoi spre înainte. O rază de soare dansează în faţa mea pe drum dăruindu-mi puterea umblării prin credinţă, a iertării care aduce linişte…