poezie creştină

  • Vremelnicie

    E dureros să simți că deodată un vis frumos în tine s-a sfărmat povestea ce părea adevărată încet s-a rupt s-a spulberat. Traind cu ea în inimă într-una ca pe o floare zilnic o udam din stele împletind cununa tot ce aveam mai bun ii dăruiam. Dar s-a topit ca speriată lăsand un gol imens…

  • Mergand prin incercare

    Peste a vremi lungi carare Se asterna azi tacerea grea, Ma-ntreb de sunt in alergare Azi caut drumul spre iertare Sa pot iesi din starea rea. S-au adunat poveri gramada Ce ma apasa tot mai mult, Lumini refuza sa se vada Si ma intreb de-a fost parada Sunt coplesita, tac, ascult! E intuneric, ceata, incercare…

  • Ascuns în Dumnezeu

    M-ascund în Dumnezeul ce veghează Cu inima lipită de a Lui, În lume este frig şi se înserează Iar inima de dor îmi însetează, M-agăţ de stele şi încet tot sui. Hiene urlă şi mă înconjoară, Doar colţii le sclipesc pe înserat, Te strig o Doamne! A câta oară? Când temerile mă împresoară, Să mă…

  • O Mire drag!

    Mă-nalţ spre tronul Tău de slavă Şi mă închin cu umilinţă, Că din făptura mea firavă Făcut-ai steag de biruinţă! M-ai ridicat pe înalte trepte Şi m-ai umplut de sus cu har, Îngeri ai pus să mă aştepte Să nu mai bântui în zadar. Am fost pierdut în lumea largă Mergând mereu spre nicăieri, Tu…

  • Plopişorul cel din vale

    La margine de lume şi de vreme Stă zgribulit un plopişor, Se uită-n stânga, drapta şi se teme Că este singur, trenură şi geme, Afară-i frig şi plouă încetişor. Toţi fraţii lui stau înşiraţi, De-a lungul magistralei de alături Toţi cu grijă au fost plantaţi, Ei fost-au curăţiţi şi aranjaţi Pe un pământ ce-i aşezat…

  • Ieri, azi şi… mâine

    Ieri pierdută-n lumea mare În drum către nicăieri, Pleavă ce plutea în zare Cu mândrie şi plăceri. Ieri căutând o împlinire Şi un nume pe pământ, Plină de păcat şi fire Neştiind ce este sfânt. Azi prin marea-Ţi îndurare Mântuită prin Hristos, Sus în barca de salvare Luptând să trăiesc frumos. Orice mădular în parte,…

  • |

    Şopteşte vântul

    În adierea vântului blajină de sus din cerul străveziu, coboară snopii de lumină şoptindu-mi că e seară şi-i târziu. Tresar la şoapta ca un şipot ce-mi mângâie urechea-n zbor, apoi ascult al apei ropot şi plâng sclipirile ce mor. Coboară înserarea pe cărare se furişază-n inimă domol, se isprăveşte o ultimă lucrare iar greieri îşi…

  • Ca Tine nu e altul

    Mergând spre fericire pe drumul nevăzut Te caut prin credinţa ce-mi este tainic scut! Mă-nalţ spre necuprinsul Ce mă absoarbe ades El-naltul, El întinsul… Ce dă vieţii sens. Dar în trăirea-mi ternă în zilnicul năduf Pe întărita-mi pernă În crâncenul zăduf Se sparg în neputinţă a inimi visări tovarăş mi-e căinţa pe-a vieţii slabe zări….