Categorii
poezii

O Mire drag!


Mă-nalţ spre tronul Tău de slavă
Şi mă închin cu umilinţă,
Că din făptura mea firavă
Făcut-ai steag de biruinţă!

M-ai ridicat pe înalte trepte
Şi m-ai umplut de sus cu har,
Îngeri ai pus să mă aştepte
Să nu mai bântui în zadar.

Am fost pierdut în lumea largă
Mergând mereu spre nicăieri,
Tu mi-ai schimbat viaţa întreagă
M-ai pus pe calea către cer.

Ai pus iubirea Ta în mine
M-ai uns cu undelemnul Sfânt,
M-ai învăţat să fac ce-i bine
Dându-mi lumină din Cuvânt.

Făcut-ai să ţâşnească-n mine
Izvoarele din cer se sus,
Ce adus-au bucurii divine
Şi haruri ce sunt de nespus.

Am cunoascut deodată totul…
Chiar dacă într-un ceas târziu,
În viaţă Tu mi-ai fost suportul
De ce m-ai uns cu Har… nu ştiu!

Ştiu doar că fost-am un nevrednic
Că zilnic am păcătuit,
Iar Tu un Dumnezeu puternic
Atât de mult pe mine m-ai iubit!

Acuma când privesc în urmă
La tot trecutul meu hidos,
Sunt fericit că sunt în turmă
Că toate mi-ai iertat Cristos!

Eu meritam doar osândire
În felu în care m-am purtat,
Tu mi-ai adus o izbăvire
Ai şters pe veci al meu păcat.

O Mire drag, Stăpân destoinic
Doar dragostea mi te-a adus,
Eu mă închin ca rob nevrednic….
Că sus pe cruce, Te-ai lăsat străpuns.

O veşnicie întregă scumpe Mire
N-o să-mi ajungă să îţi mulţumesc,
Că m-ai salvat de veşnica pieire
Şi-n dar mi-ai pregătit un Rai ceresc.

Greta Andreica
03 Martie 2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *