Mă uit mereu în zarea de departe,
Unde-ai plecat şi nu te-ai mai întors.
Astăzi te-aş căuta prin zeci de sate
Să mai ascult a tale sfaturi minunate
Care mi-au fost în viaţă de folos.
După o viaţă-n trudă şi durere
Plecat-ai mamă, să mai odihneşti
Te-ai dus acolo sus în alte sfere
Să guşti din sfânta pace cu plăcere
Şi o veşnicie întreagă să trăieşti.
De ai şti cât îmi lipseşti măicuţă dragă
Când mă întorc privind la locul gol!
Când văd că e pustiu în casa-ntreagă,
Iar vocea ta, ce îmi era aşa de dragă
N-o mai aud cum mă alintă în pridvor.
În tainica tăcere îmi răsună paşii
Ce umblă pe a cimitirelor poteci
Şi văd cum se trudesc din nou gropaşii
S-acopere cu lut ce au ţintit arcaşii
Şi mă-nfior că-ncep să curgă doar ploi reci.
