Puterea credinţei

Aş vrea să zbor în lină unduire
Pe aripa credinţei spre divin,
Să nu alunec în descumpănire
Sau să-ntristez sfânta-Ţi privire,
Ci-n adorare să mă-nchin!

Dar urlă marea, vântul bate
Se-năpusteşte în credinţa mea,
Iar teama ghearele le scoate
Şi dejnădejdea se socoate
Să picure-ndoiala grea!

Mă uit în jur cu-nfrigurare
Că totul este sumbru şi tăcut
Plângând apare trista jale
Ce picură amar în a mea cale
Şi nu mai ştiu ce este de făcut!

Dar cine oare porunceşte
Şi aduce soare în viaţa mea?
Că necredinţa se chirceşte…
Speranţa uite se iveşte!
Iar eu păşesc timid spre ea!

Credinţa se ridică şi priveşte
Jos încă e taifun nimicitor,
Dar îndrăzneaţă peste el pluteşte
Atunci când Domnul porunceşte
Deasupra lui mă-nalţă în lin zbor.

Amin