La ţărm de mare
Se sparg alături valuri în tumult
Si-n pasu-mi măsurat mergând agale
îmi amintesc de vremuri de, demult
Când mă plimbam la fel pe ţărm de mare.
Şi câte Doamne s-au mai întâmplat
În viaţa mea, în lunga-mi pribegie
Picioru-mi cât de mult a şchiopătat…
Îţi spun cu lacrimi lungi de-o veşnicie.
Imensitatea apei se întinde-n zare
La ţărm de mare strig spre Tine Doamne
Şi bate vântu-n scurtele-i rafale
Eu trec păşind prin ale vieţii toamne.
Iar pescăruşi ce ţipă pe aproape
Şi-mi dau târcoale-n zbor ameţitor
Mă ceartă parcă pentru-a vieţii groape
Şi cât căzut-am Doamne de uşor!
Privesc la valul ce se sparge
Şi-un altul vine-n fugă peste el
Alături steaguri arborate-s în catarge
Nisipul auriu se-ntinde cu a lui mister.
Şi toate acestea îmi vorbesc de Tine
De măiestria Ta de Dumnezeu
Privind la viaţa mea îmi e ruşine
Plângând, te rog mă iartă Domnul meu.
Marea n-are nici o vină
Ea era martor tăcut
Eu sunt ceea cu pricină
Căci pământeasca rădăcină
Multe rele a făcut!
Mulţumesc pentru îndemnuri, ai mare dreptate dar… încă nu am ajuns la desăvârşire. Doamne ajută!
Si zici c-ai schiopatat in lunga-ti pribegie ?
Pe tarmul marii lacrimi ai varsat o vesnicie ?
Ca vanturi in rafale sparg atatea valuri,
Si toamna roade bune-aduni pe dealuri…
Lasa marea-n urma, tu in cer ai idealuri.
Mulţumesc! Mare este Dumnezeu, dătătorul păcii şi liniştei depline! Doresc să rămân cu El până la sfârşit.
Mi-a facut mare placere sa recitesc de trei ori, consecutiv, aceasta poezie.Fiti binecuvantata cu pace si liniste sufleteasca.