Fiți vegheatori!
Prin Har mă înalț spre Dumnezeu
Din starea de cădere în grea
Că știu că El mereu, mereu,
M-a sprijinit prin orice greu
Și nicidecum nu m-ar lăsa.
Am fost la porci crezând că-i drept
Să caut roșcove in zare,
Când m-am văzut cu răni în piept
Am înțeles că-i înțelept
Să mă întorc din a mea cale.
Iertare Lui să-i cer plângând
Pentru o rătăcire cruntă,
Că nicăieri pe acest pământ
Ne e ca pe al Său braț sfânt
Doar El mă iartă, mă ascultă.
Când m-a văzut că vin acasă,
Spre mine El a alergat,
Mi-a pus inel, m-a pus la masă,
Mi-a dat mantia de mătase,
Vițelul îngrășat mi l-a tăiat.
El m-a iertat de ce-am făcut
Și nici nu mi-a adus aminte,
Că am fost rău, că-am căzut,
Că am cheltuit tot ce-am avut
Mi-a dovedit că mi-e in Părinte.
Acum mă întorc spre tine frate
Ce stai ursuz și mă privești suspect.
Tu ai fost la El acasă, ai de toate,
Averea Lui no poți socoate
De ce lași ură in al tău piept?
Aștept iubire de la tine,
Să mă îmbrățișezi cu drag
Avem același Tată și nu-i bine
Să nu te bucuri pentru mine
Când Tatăl m-a întâmpinat pe prag.
Ai har și bogății depline
Ai ungere de sus, iertare,
Oare nu-i drept și se cuvine
Să ai iertare sfântă în tine
Să ierți și să iubești pe fiecare?
***
Dragi frați fiți vegheatori pe cale
De nu iertam n-om fi iertați.
Când unul care jos in vale
Nu-l ocoli cu a ta cărare
Hristos a poruncit iubire între frați.
Să ținem sus Cuvântul vieții,
Să ridicăm pe cel căzut!
Că doar așa în zorii dimineții
V-om intra pe porțile Cetății
Iertând, iubind, cum Domnul a făcu
03 10 ’23 versuri: Greta Andreica,
pictură: Alexandra Andreica