Categorii
poezii

Natura se trezește la viață

 

Natura se trezește la viață
De mii de ani respectă drumul dat,
Și flori și gâze și verdeață,
Din drumul lor nu se abat!

Ascultă de a Domnului poruncă
An dupa an revin la viața iar,
Și toți de s-ar trudi prin muncă
Să schimbe rânduiala, ar fi-n zadar!

Miroase iar a reavăn prin pădure,
Încep să înverzească pomi pe lunci.
Iar apa  curge într-un ciuture
Din nou răsună în jur glasuri de prunci.

În verde crud s-a îmbrăcat câmpia
Iar soarele e vesel sus pe cer,
În vale primăvara-și țese iia
Trăim cu toți acest sublim mister.

Toate acestea ne vorbesc în taină,
Că asemeni lor și noi vom învia!
Vom îmbrăca cândva celesta haină
Si în eterna primăvară vom intra!

Greta Andreica 02 aprilie 2015

Categorii
poezii

Intoarce-te acasa

Intoarce-te acasa langa Tata
Adaposteste-te la pieptul Sfant
Ca tot ce este-n lumea asta
Este doar goana dupa vant!

In lume fericirea este o clipa
Iar bucuria este un vis razlet
Ca toate se perinda-n pripa
Si trec cuprinse de inghet.

Iubiri, avere, nume, ranguri,
Sunt trecatoare ca un fum.
Ca toti plecam din lume singuri
Urmandu-ne al nostru drum.

Conteaza dar un singur lucru
In clipa cand te intorci acasa
Sa ai sufletul curat si sacru,
Sa poti sa fii in cer mireasa.

Te lupta pentru asta intr-una,
Nu abdica din lupta data!
Cu Dumnezeu poti birui furtuna
Se merita sa-l ai ca Tata!

31 martie 2015
Greta Andreica

Categorii
poezii

Asteptare tarzie

Unde oare sa te caut,
Unde te-as putea gasi?
In urechi imi canta un flaut
Spre a ma linisti.

Dar pe-a inimii carare
Crivat bate ades!
Lacrimile curg la vale,
Nimeni nu le-a sters.

Tot scrutand in taina zarea
S-a incetosat privirea…
Ti s-a sters in crang cararea
S-a intunecat gandirea.

Glasul tau placut nu canta
Simfonia mult dorita,
Iar dorinta cea mai sfanta
De asteptare-i ofilita.

Pe a inimii alauta
Mana-ti fina nu mai trece,
Doar urechea sta si asculta
Vantul insa-i, singur rece!

Greta Andreica
2 martie 2014

Categorii
poezii

M a n i e

Ma doare pan la lacrimi nevegherea
Ce a distrus iubirea mea curata,
Ma doare crunta nepasare
Ce m-a impins in groapa intunecata.

Din goapa cea adanca, rece, seaca
Cu haina sfasiata si murdara,
Privesc spre cer si sunt buimaca
Cu mainile zdrelite lupt sa ies afara.

Imi este dor de-o partasie sfanta,
Cand ingerii in stol ma-nconjoara,
Cand ceru-ntreg cu bucurie canta
Iar noi puteri de sus in duh coboara.

Mania se ridica ca un zid in mine
Cum am putut sa fiu asa de oarba?
Incat sa ajung printre ruine
Si apoi tarana incet sa ma absoarba?

Cand eu stiam asa de bine
Ca totul este efemer aicia jos
Azi ma-nfior si imi e rusine
Ajuta-ma iubitul meu Hristos!

Greta Andreica 11- 03. 2015

Daca esti cazut, daca toti te-au parasit, iti aduca o veste buna!  Hristos te iubeste, si este gata sa-ti intinda o mana salvatoare!

 

Categorii
poezii

În lumea de humă

În lumea de humă vremelnice-s toate,
Trec și se duc precum valul spre mal.
Omul, oricât se va zbate, nu poate
Decât să constate că luptă-n zadar.

În lumea de ceață nu este iubire,
Ci doar o părere ce trece grăbit;
O fugă, o zbatere, o luptă-n neștire
Ce-aduc doar regrete și plâns la sfârșit.

Aici bucuria e-o clipă ce zboară,
Aleargă în zări de vânturi purtată;
Inima începe în taină să doară —
Trecută-i iubirea cea mult așteptată?

Iubirea aici e ciuntită și seacă,
Și multă durere se-mpletește în ea,
Că toate menite-s aici ca să treacă,
Lăsând doar regrete și-o inimă grea.

Iubire deplină nu este în lume;
De vrei s-o găsești, privește în sus,
Căci Ea, Iubirea, s-a jertfit pentru tine:
Este Dumnezeu și Domnul Isus!

Greta Andreica
24. 02 2015

Categorii
poezii

Impacare

Pe drumuri fara capat
marsaluiesc mereu
si caut impacarea, ce vine din simtire,
dar drumurile-s multe si
grea este umblarea ce-a frant sufletul meu.
Sperantele razlete, le strang la subsioara,
si merg pe drum de stele
ce adesea-s cazatoare…
Ma doare a lor zdrobire
printre a humi ura,
si ma-nfior de atat de multe rele!
Dar inteleg ca aicea nimic nu-i la intamplare,
ci este o Mana care in taina mai vegheaza
…si uneori ridica
si da in dar iertare
Apoi vine impacarea si bucuria sfanta
si-o haina alba noua
Ce poate fi primita, doar in genunchi la cruce!
Uitat e pe vecie tot raul, toata vina,
ca a venit Viata, si a adus Lumina!

17 feb. 2015 Greta Andreica

 

Categorii
poezii

In vale la Cherit

Cand scos esti de pe scena lumii
Si asezat in vale la Cherit,
Cand zguduit e tot launtrul humii
Cand este timpul ca sa fii zdrobit

Cand corbii doar iti ies in cale
In jur totu-i uscat de neinchipuit,
Cand singur parasit te simti in vale
Te increde in Dumnezeu si fii de neclintit.

O foamete cumplita de va fi în tara
Si o seceta cum nu s-a pomenit,
In orice dimineata si in orice seara,
Tu  hrană vei primi in vale la Cherit.

Ca insusi Dumnezeu Cel vesnic
Trimite corbii Sai sa iti slujeasca
Nu te ingrijora acolo de nimic
El iti zdrobeste numai firea pamanteasca.

Nu este slujitor pe care Domnul
Sa poata in lucrare să il foloseasca
Sa-l faca sa se asemene cu cerul
Fara ca în vale la Cherit sa poposeasca.

In seceta si in pustiu de unul singur,
Acolo unde Tatal te-a ascuns
Te vei convinge-n modul cel mai sigur
Că  Dumnezeu, iti este de ajuns!

Greta Andreica
28 01 2015

 

Categorii
Fără categorie

Fericirea!

O fericire mult dorita
si cautata printre muritori,
stau in tarana ghemuita
cu praf de stele impodobita
si-n taina ma cuprind fiori.

Pe drumul catre tine pe poteci
am alergat cu sete doritoare,
dar erau stanci si nu puteai sa treci,
picioarele-mi sunt obosite reci
iar viata este asa de trecatoare.

Am praf de luna in amurg
pe fruntea trudnica in cautare…
incet sperantele se scurg
iar apasarile ma ajung
si implinirea este-n departare.

Causul palmelor e gol, murdar,
doar truda si durere adunata,
si chiar daca incerc amar
adun doar vant si e-n zadar…
numai  Dumnezeu e fericirea adevarata!

12 01 2015
Greta Andreica

Categorii
poezii

Plang a inserare!

Azi plang a inserare si a toamna,
Cu glas de ploaie inspre asfintit.
Iar vremea care trece, marea doamna…
Zideste-n juru-mi pietre de granit.

Si merg agale in plina inserare
In timp ce frunze cad peste poteci
Iar razele tarzii aduc culoare
Si-mi lumineaza fiinta pentru veci.

O! nu durerea care-i trecatoare,
Va fi un etalon in viata mea….
Nici rana care sangera si doare
Ori apasarea care-i tot mai grea.

Ci drumul mi-e urcus spre biruinta
Pe cai de stele inspre rasarit
Iar mintea mea trudeste-n staruinta
Ca sa ajung de fi-va cu putinta
La dreapta Celui care este Infinit!

Greta Andreica
zalau 02 01 2015

Categorii
poezii

Pe drumul fara urme

Pe drumul fara urme
durerea are glas
din calea pribegiei
sa stiu cat a ramas.

Pe unde oare inca
vor trece pasii mei?
si cata sovaire
se ascunde Doamne-n ei?

Imi iarta pribegia
si alunecarea mare
si zbaterea natanga
pe a vietii vale.

Ridica-ma o Doamne
cu mana Ta cea tare
si pune-ma de-a pururi
pe-a vesniciei cale.

Piciorul niciodata
sa n-alunece-n mers
ca Tu stapan esti Tata
pe intregul univers.

Iar eu, farama mica,
eu pulberea din drum,
te rog ai mila de mine
Te astept aici, acum.

Ma inchin cu umilinta
si nu stiu ce sa zic
te rog Doamne ma iarta
ca sunt asa de mic

Amin
20 nov 2014