Autor: Greta

Categorii
poezii

Eu caut drumul vesniciei


Cu luna pe umar, cu stele în plete,
Alerg spre infinit staruitor,
Cand zorii vin sa ma desfete
Sa nu ma mistuiesc de dor.
Umbland pe calea pribegiei
Cu pumnii stransi, cu pas domol,
Eu caut drumul vesniciei
Chiar de pasesc adesea-n gol.
Cu framantari, cu temeri, cu dorinte,
Inaintez, ades sovaitor..

imi strang iubirile la subsioara

Sa nu ma mistuiesc de dor.
Dar lupta e acerba, cu durere,
E renuntare adesea si cainta,
Nadajduind privesc spre zări albastre
Sa vina  mult dorita biruința!
Când trupu acesta liber de pacate
Si ridicat din moarte pe vecie,
Putea-va slava cerului sa o arate
Si o neprihanire sfanta,vie!

Greta Andreica
14 Mai 2013

Categorii
poezii

Noaptea o simt la cingatoare


A-nceput sa vina seara racoroasa
Iar umbre lungi incet au coborat
Cand ma-ndreptam pe drumul catre casa
uitand de ziua cea frumoasa
Deodata soarele a rasarit!

Dar cum se poate oare asta
E o minune, un mister?
Cand eu ma obisnuisem cu napasta
Neașteptand nimic in noaptea asta
Deodata soarele a stralucit pe cer

Ma uit cu teama… cu uimire
Am frunze vestede in glas
Lacrimele curg de-avalma in neștire
Sunt copleșita de iubire
Si inmarmurit e al meu pas

Privesc la soare, straluceste!
Si deodata ma trezesc
Cu raza lui ma incalzeste
Si tainic, dulce imi sopteste
Sa cred in el sa ma-ncalzesc.

Dar cum se poate asta oare,
Cum sa ma intorc din nou in zi?
Desi-i frumos si e splendoare
Noaptea o simt la cingatoare
e rece… si nu o pot opri.

Aleg sa ma opresc in pripa
Si sa privesc buimaca-n jur
Ziua si noaptea se intalnesc o clipa
Si fâlfâie a dragostei aripa
Iar eu pasesc afara din obscur.

Tu soare drag cu roua-n plete
Te astept de-o viata sa apari
Sa te privesc pe îndelete
Lumina ta sa ma desfete
Sa ne plimbam ca doi hoinari.

Si uit o clipa de innoptare,
Traiesc aceste zori tarzii
Dar cand iubesc mai cu ardoare…
Noaptea o simt la cingatoare
Si stiu ca deodata va veni

Greta Andreica
Zalau
13 o5 2013

Categorii
Fără categorie

Coboară luna pe cărare


Ma mir de ce se naste-n mine
De unduirea sufletului meu…
Dar, ea iubirea, nu vine din Tine?
Cum poate sa-mi aduca atunci suspine
Si zi de zi, sa ma apese greu?

Din care parte, unde oare,
Mai tremură un gând sovăitor?
Apoi se stinge incet si moare,
Si inima amar ma doare,
Iar eu ma ofilesc de dor.

Cu salbele de lacrime pe umăr,
Ma minunez de câte pătimesc,
Nu am putere Doamne să mai număr
Ca ma framant si ma cutremur…
Cu sovaiala alăturea-ti pasesc.

Coboara luna pe indelete
Sa soarba roua ierbii strălucind
cu picaturi de cer sa se desfete
De frumusetea lor sa se imbete,
Iar eu păsesc cu lacrime si-n gând.

Tu mi-ai impodobit faptura
Uscata, seaca si batrana…
Cu picaturi din cer mi-e plina gura
Si rad si plang, uimita mi-e faptura
Tin vesnicia sa n-o scap din mana.

Traind in universul cu mistere
Înconjuată de atâtea basme
Prinsa in hora atator ere…
Răspunde-mi! tot launtru-ti cere!
Cum pot să mor cu roua-n palme?

Greta Andreica
30 04 2013

Categorii
poezii

O, Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus


O Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus,
Ne-ai adus din cer iertare, bucurie de nespus.

Că aici în lumea noastră, nu-i iubire ca a Ta,
Inima e egoistă, deznădăjduit de rea!

Tot ce vrem, vrem pentru sine, o iubire egoistă,
Iar când suntem înşelaţi, inima ne este tristă.

Însă noi la rândul nostru suntem răi, nefericiţi,
Dar simţim în noi dorinţa de a fi mereu iubiţi.

O Isuse a Ta iubire, este-n veci desăvârşită,
Şi de nimeni niciodată nu poate fi răsplătită.

Ea, iubira Ta e mare, trece peste ce-i firesc,
Are har, are iertare, este dar Dumnezeiesc!

Andreica Greta
Zalau 26 04 2013

Categorii
poezii

Din tot ce am în viaţa trecătoare


Din tot ce am în viaţa trecătoare,
Din ce am adunat mereu cu drag,
Când sufletul amar mă doare,
Rănită şi călcată în picioare
Mă uit la vise adunate cum se sparg.

Nu-mi pare rău de tot ce vine
Şi este îngăduit din cer de sus,
Însă sunt copleşită de ruşine
De slăbiciunea ce e-n mine
Şi-n plâns mă tânguiesc nespus!

Sunt multe temeri, multe lupte,
E mult firesc în a mea viaţă,
Sunt legături ce nu sunt rupte,
Mai sunt de cucerit redute…
Sunt temeri ce îmi râd în faţă!

Vise şi strădanii deopotrivă
Se amestecă, se îmbrăţişează
Şi nu mai ştiu cât mers-am în derivă
Când vântul statu-mi-a înpotrivă,
O Doamne, ţine-mi conştiinţa trează!

Să nu mă înşel crezând că-s bine
Când Tu eşti sfânt, curat şi drept,
Ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine,
Ci cercetându-mă adânc pe mine…
După Cuvântul Sfânt viaţa să-mi îndrept.

Greta Andreica
25 aprilie 2013

Categorii
poezii

Trezit din somn a doua oară!

Chemare sfântă spre lucrare,
Venită de la Dumnezeu de sus,
Trimisă pentru omul cel din vale
Să calce doar pe urma lui Isus.


Vorbind în limbi necunoscute,
Și-n graiul dialectelor de pe pământ,
Vedenii despre lucruri neștiute,
Chemat spre profeție și Cuvânt.

Dar viața, lumea, rupt-au părtășia
Cu Dumnezeul viu și Preaînalt,
Iar omul ațipit, trăit-a letargia
În care sufletele amar se zbat.


Fire rebelă și indiferentă,
Umblând după imagini și năluci 
Când nevoia s-a făcut stringentă,
Trezirea a venit — pe loc atunci.

Și omul cel condus de fire,
De ambiții și-a veacului putere,
A cunoscut, prin grea zdrobire,
Cercetări direct din Sfinte Sfere.


Putere mare, har din cer,
Și ungere ce-adesea mă-nfioară,
S-au coborât în omul cel rebel,
Trezit din somn a doua oară.

Avut-a ungere din tinerețe,
Chemat să fie gura Celui Viu,
Trăind însă în nepăsare cu tristețe,
Trezirea a venit… acum târziu.


O ungere ce doar din cer coboară
Umplut-a ființa omului de lut,
Și ca trezit din somn a doua oară,
Din Dumnezeu în rugă-și face scut.

Îți mulțumesc, Părinte-al îndurării,
Că folosești și căi mai grele, uneori,
Dar pradă nu ne lași pierzării,
Ci ne ridici să Te-ntâlnim pe nori.

Greta Andreica
20 Aprilie 2013

( Pentru iubitul meu soț Arghil Andreica)

Categorii
poezii

Cerul pare de aramă

Doamne cum să pot acuma
Să mă mai ridic de jos?
Că înteţită e furtuna
Ploaia mă loveşte-ntr-una
Şi e vânt vijelios!

Cerul pare de aramă,
E tăcere de mormânt!
Copleşită stau la vamă,
De greşale să dau seamă
Până nu intru-n pământ.

Ostenită de alergare
Vreau să capăt adăpost.
Am crezut că sunt mai tare
Însă azi, în încercare
Mă confrunt cu al vieţii rost.

M-am silit ca să fiu bună
Să te laud Doamne sfinte
Ca să am şi eu cunună
Când ne-om strânge împreună
Sus în cerul Tău Părinte.

Dar în marea zvârcolire
Când am fost cumplit lovită,
Eu credeam că îmi eşti Mire,
Că sunt roabă din iubire
Dar… căzut-am în ispită.

Am crezut că sunt cu Tine
şi că merg spre plai ceresc,
Însă când mă uit mai bine
Văd cât rău mai este-n mine
Şi în plâns mă pocăiesc.

Cât de slabă, cât de ternă
Fost-a viaţa mea aici…
Stând pe-a îndoieli pernă
am uitat că sunt eternă…
Doar tu poţi să mă ridici

Uită-te cu bunătate
Către mine acum Părinte
Iartă orice nedreptate
Spală-mă Tu de păcate
Mă transformă Doamne sfinte!

Greta Andreica
17 04 2013

Categorii
poezii

Te-am căutat


Te-am căutat pe drumuri cu multe lungi suspine
dar în tăcerea nopţii tu, mi-ai răspuns din mine!

S-a liniştit pe dată furtuna….. din iubire
adânc sădit în mine Tu-mi dai doar fericire.

Şi crengi şi frunze moarte aduse de furtună
Dispar se duc în ceaţă iar zorile se adună.

Mă urc prin duzii vremii să te zăresc mai bine
Iar Tu nemărginirea mă strigi din nou din mine!

Cu luna pe un umăr cu stele mii în plete
Ridic spre Tine ochii…Lumina-Ţi să-i desfete.

Şi curge Harul Slavei în fiinţa mea plăpândă
Dispar pe dată demoni ce stau tăcuţi la pândă.

Se umple universul de sfântă armonie
tristeţi se duc în ceaţă iar Dragostea reînvie!

Amin
Greta Andreica 16 aprilie 2013

Categorii
poezii

Pe drumuri neumblate


Pe drumuri neumblate
Cu spaime fără număr
Înaintez prin ceaţă
purtând poveri pe umăr.
Mi-e grea povara vieţii
ce apasă tumultos…
şi port un jug pe cale
urmându-l Hristos.
Venind din depărtare
soli înarmaţi de luptă,
m-au cucerit se pare
în asalt, ca pe-o redută!
Rănită, sfârtecată,
şi sîngerând în mers…
mă-ncred în Cel ce este
Stăpân în univers!
Chiar dacă-s încercată
şi multe nu înţeleg
mă plec cu umilinţă
şi voia Lui aleg!

Categorii
poezii

Albi şi negri deopotrivă


Când Dumnezeu creat-a omul
S-a bucurat de ce-a făcut,
Când a unit atomul cu atomul
S-a întrupat pe Sine în lut.

Şi albi şi negri deopotrivă,
Avem în noi din codul cel divin.
Dorinţa după cer, din El derivă,
A pus în noi din harul Său divin.

Şi ne iubeşte fără diferenţe,
Români, chinezi sau africani,
A pus în noi dumnezeieşti potenţe,
Arabi, ţigani, americani.

Ne vrea pe toţi în slava slavei Sale!
O dragoste imensă a dovedit,
Când a întocmit tot planul de lucrare
Şi Fiul pentru omenire şi-a jertfit.

Doar noi ne diferenţiem pe clase,
Pe intelect, cultură, bani.
Adevărat, suntem de diferite rase,
Dar toţi, ne tragem din Adam.

Suntem chemaţi la dragostea Agape
De Dumnezeul care ne-a creat,
Prin dragoste, de moarte să ne scape,
Să ascultăm dumnezeiescul Sfat!

Greta Andreica
05 Aprilie 2013