Îndemn
Poartă-ţi crucea cu demnitate, ştiind că suferinţa pentru credinţă te înnobilează, te desăvârşeşte şi te duce în prezenţa lui Dumnezeu.
-
-
Pe drum de stele
Mergând prin ochii credinţei pe drum de stele, mă avânt spre infinit căutând contopirea cu Lumina Divină. Dar deodată simt ceva ce trage de mine strigând, -Hei unde mergi aşa grăbită, pe mine cui mă laşi? Mă uit nedumerită şi ce crezi? Este firea cea veche, care pironită in cuie se zbate vârtos şi nu…
-
-
Rob sau fiu?
Este vremea să i-au decizii, dar…ce decizii când mintea fuge precum soarele pe cer? E greu să iei decizii dar mai greu este să le duci la capăt, dar… unde e capatul? Of, când vom ajunge să înţelegem necuprinsul şi să pricepem adâncimile în care uneori mintea noastră parcă se scufundă… când vom şti? Aştept……
-
Somnul spiritual
Somnul spiritual intervine treptat se instalează încet, pe nesimţite. La început apare oboseala, o legănare a nepăsării uşoară apoi se instalează o stare de aţipire, iar la urmă somnul profund din care se poate ca omul să nu se mai trezească niciodată, somn care poate duce la moarte spirituală. Când intervine somnul profund, când dormi…
-
Unde-ţi este ţinta ?
Când ţi-ai fixat ca ţintă cerul, dacă priveşti la tine sau la cei din jurul tău vei fi dezamăgit, vei vedea deseori, doar ambiţii deşarte, orgolii, piepturi umflate de multe ori pe degeaba, etalarea sinelui şi a firii pământeşti. Nu poţi să fii ca Isus dar să priveşti spre oameni, care sunt prinşi în vârtejul…
-
Soarele neprihănirii
Cristos revine Când soarele coboară-n asfinţit, iar razele lui molatece sângerânde parcă, ne ating uşor, simţim o părere de rău, dar în acelaş timp avem siguranţa că mâine va răsări în acelaşi loc ca altădată, nu ne îndoim de asta, deşi soarele a apus şi nu-l mai vedem, lăsând întunericul şi răcoarea stăpână peste tot….
-
Renaştere
După o iarnă grea obositoare, parcă mai mult ca altădată aşteptăm primăvara, cu soare şi căldură când totul revine la viaţă. Copacii înmuguresc, înverzesc, iarba creşte şi întreg pământul se acoperă cu verdeaţă. Privind minunea înmuguririi, a revenirii la viaţă a natutrii întregi am înţeles că, Dumnezeu prin aceste cicluri prin care natura trece dintr-o…
-
Căutând prestigiul nostru
Pornim de multe ori în lucrarea sfântă, lucrăm pentru Domnul, zicem noi, dar în acelaşi timp ţinem şi la prestigiul nostru. Îmi amintesc că am fost într-o lucrare cu un frate scump, care invitase un lucrător cu renume, lucrurile s-au precipitat, au fost unele piedici şi lucrătorul a întârziat. Fratele speriat s-a uitat spre mine…
-
Fulgul de zăpadă
Fulgul de zăpadă Afară este iarnă, o iarnă de vis în care ninge şi ninge vârtos, fulgii de zăpadă cad din cer zburdând împinşi de vânt încoace şi-ncolo. Ninge cu fulgi mari, zăpada imaculată acoperă pământul îngheţat, cerul cu pământul parcă s-au unit prin puritatea şi albul fulgilor de nea. Tot ţinutul acesta a devenit…
-
Biruitor prin pace
Într-o lume tulburată, în care grija zilei de mâine primează iar evenimente care produc îngrijorare se succed cu repeziciune unele după altele, omul lui Dumnezeu, creştinul autentic are pace! “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”(Ioan14,27) Creştinul…
-
Cât de mare este Dumnzeu pentru tine?
Dumnezeu este în cer. El este drept, puternic şi mare, nimeni nu-L întrece în măreţia Sa. Pentru tine însă El este atât cât tu Îl vezi, cât crezi în El, cât Îl laşi să se apropie de tine. Dacă nu crezi în existenţa Sa, pe El nu-L atingi cu nimic, nu-i ştirbeşti cu nimic din…
-
Cerul, „casa noastră”
Vorbim mereu despre cer, îl punem în cântările noastre și ne gândim la el, dar nu ca la ceva imediat. Niciodată când ne gândim la cer nu zicem: „De mâine am să locuiesc acolo”. Cerul este frumos dar… este departe, sau cel puţin aşa îl percepem noi şi totuşi spunem mereu că este casa noastră…