Atât de datoare!
În timp ce zilele zboară una după alta,
Eu tânjesc să Te cunosc mai profund,
Chiar dacă pe alocuri m-ai cioplit cu dalta
In Tine, doar în Tine vreau să mă ascund.
Mă uit în inima-mi ce uneori tresare
Și parcă nu înțelege totul pe deplin
Dar nu mă încred în ea, că e înșelătoare,
Aștept prin Duhul Sfânt, ceresc festin!±
Nu mai alerg la oameni, nu mă încred în ei
Când bat furtuni în barca-mi tremurândă,
Chiar atacată sau rănită de a firii lei,
Rămân pe Stâncă, să nu cad sub osândă!
Tăria mea e numai Domnul pe vecie
Cel ce mi-a stat alături în furtuni,
Chiar în căderi, mi-a fost izvor de bucurie
El mi-a răspuns și atunci la rugăciuni.
Mă pocăiesc de orice mă mai ține
Legată de viața asta trecătoare,
Tot râul înțeleg că a fost spre bine
Oricum Isuse îți sunt așa, așa datoare!
Te rog să mă ajuți să mă lipesc de Tine
Isuse drag, in totul totului, în toate și în tot,
Când lupii îmbrăcați în oi aleargă după mine
Să pot să fiu și atunci lumină, ajuta-mă să pot!
Să răspândesc mireasma cea cerească
Oricât ar vrea satan să mă doboare
Iubirea în mine, neîncetat să crească,
Din inimă să-mi curgă cereștile izvoare.
Care să adape în jurul meu pe orișicine
Oricât de rău ar fi, pe orice păcătos,
Să mă cufunzi în harul Tău, să fiu ca Tine,
Având statura plinătății Tale! Isus Hristos!
Greta Andreica 30 12 ’24
Bedford.
