Eu sunt țărâna umplută cu lumină
De însăți mâna Ta și glasul Tau
Că să mă absolvești de orice vină,
Să mă asemeni Ție Dumnezeu.
M-ai frământat când eram o ruină,
Ai pus în mine dragoste, tărie,
Mi-Ai dăruit credință și lumină
Să mă închin smerită Doamne, Ție.
Să pot ca să îți fiu folositoare,
M-ai pus și în cuptor cum n-am gândit.
Prin boli, greșeli, prin încercare,
M-ai învățat că-i înțelept să fii smerit.
Că niciodată în viață nu mă pot ascunde,
Să nu renunț în încercarea grea,
Să mă ridic oricând de orișiunde,
Dar să nu fur nicicând din Slava Ta!
Am făcut multe greșeli pe cale,
Prin valea neagră a căderii am călcat,
Dar când toți m-au părăsit în vale,
Tu, Sfinte Tată, Tu m-ai ridicat.
O mână de țărână, om nevrednic!
Doar Duhul Tău în Har mă ține,
Mi-Ai pus Lumina Ta în sfeșnic,
Doar Ea mă ajută să fac bine.
Tu mă iubești ca nimenea pe lume
Chiar și în noapte văd iubirea Ta,
Ca unui diamant mi-ai dat un nume,
Cărarea mi-o arăți cu sfântă mâna Ta.
Cum să îți mulțumesc eu nu știu Tată
Atâta ți-am greșit pe acest pământ!
Eu sunt minunea din palma Ta curată
Sunt stropul de țărână ce îl vrei sfânt.
Cu umilință mă închin Stăpâne!
În pulberea pământului pe care l-ai creat
Că mi-ai făcut atâta, atâta bine
Și întreg păcatul astăzi mi-ai iertat.
După căderi și zbateri fără număr,
Îți mulțumesc că nu mai lepădat
Mereu mai ridicat pe al Tău sfânt umăr
Din calea Ta mă ajuți să nu mă abat!
Unde aș putea găsi în lume,
O dragoste cum e iubirea ta?
Ca din pierzare să mă adune,
Să îi pese de viața mea?
Ești singurul care nu dai uitării
Pe omul ce anume l-ai creat
Cât timp avem viață din înaltul zării
Ne vrei cu gelozie Tu Cel Preaînalt.
Greta A.
Bedford. Anglia.
.
Categorii